Psiholog online Lucia Alexandra Anghel

Trăim situații, repetam situații, repetăm modele de relație, nu înțelegem ce se întâmplă însă alegem să continuăm chiar dacă simțim că nu ne face bine. Suferim, plângem ceva pe care nu putem să îl identificăm.  Nu (ne re) găsim (în) relația potrivită nouă și dacă o găsim, recurgem la a căuta noi dorinte și pasiuni în ceilalți. Suntem geloși, ascundem lucruri în relațiile pe care le avem. Suntem infideli și găsim motive conștiente pentru asta, ca și cum celălalt nu ne da ceva din relație, nu ne oferă ce vrem. Îi facem pe ceilalți vinovați de ceea ce facem noi și căutăm vinovați în afara noastră permanent. Avem anumite simptome, fără a fi diagnosticați cu ceva anume sau suntem diagnosticați și nu putem face legătura între psihic si corp. Visăm și căutăm în ziua următoare corespondențe cu visul, fără a ne da seama că visul este produsul minții noastre inconștiente care ne spune ceva despre noi până în momentul în care ne-am dus la somn, ca e ceva de dinainte, nu ceva de după. Avem dificultăți în relația partenerială, avem dificultăți în relațiile sociale. Avem relatii "toxice", în care abundă agresivitatea din partea unuia sau altuia și probabil că așa am fost învățați, să tăcem și  să suportăm sau să provocăm și să primim agresivitatea. Inșelăm, controlăm, căutăm iubiri care să ne ducă pe culmile pasiunilor, căutăm idealuri. Nu suntem responsabili de ceea ce facem și ne menținem ideea că nu tot ce e necesar să facem trebuie să facem noi. Suntem confuzi, suntem triști și nu e nimeni care să ne asculte fără sa ne eticheteze, să ne judece și pare că mai rau de încurcă ce spun cei la care ne destăinuim. Suntem învățați să ne intereseze ce spun ceilalți si alegem să ne facem să nu contăm și să trăim sentimentul de nimicnicie.
Nu ne ducem în terapie pentru a ne înțelege și a vedea ce e acolo de strânge sau deranjează, din considerente morale sau financiare și fără a gândi faptul că terapia e o investiție în cel care ne e pacient. Ne e frica și teama ca ceva se poate înțelege și schimba și nu știm cum să facem față necunoscutului din noi, astfel că alegem să rămânem  în zona de confort. Terapia, deși poate aduce anumite schimbări, în doze mici, și are loc intr-un cadru în care exista ascultare, înțelegere, nepărtinire, fara a judeca pe cel care ne este pacient, provoaca un disconfort pana când vedem că celalat care ne este terapeut e acolo pentru a ne ajuta, nu pentru a ne judeca.
Vrem să ni se spună ce să facem, să ni se dea soluții acum, ceea ce este imposibil tocmai prin faptul că solicităm altcuiva să ne sustraga din asumare sau responsabilitate ca apoi să îl facem vinovat pentru că nu a fost soluția noastră.

Terapia este, în mare, despre multă răbdare, gândire, asociere, resurse, vorbire, înțelegere, visuri și vise, interpretări, întrebări, rezistente.


Psiholog Anghel Lucia
0727850823