Pentru a avea o idee despre traseul psihologului de pe băncile facultăţii pana pe fotoliul de psihoterapeut din cabinetul de psihoterapie am extras câteva paragrafe de interes din Regulamentul Colegiului Psihologilor din Romania. Spor.



PSIHOTERAPIE

Art. 18. Psihoterapia este intervenţia psihologică realizată ştiinţific şi în spirit umanist (a ) în scopul promovării sănătăţii, optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale, (b ) în scopul modificării factorilor psihologici implicaţi în tulburările psihice, psihosomatice şi în tulburările somatice şi (c ) în situaţii de risc.

Art. 19. Psihoterapia se poate realiza în regim:

individual;
în grup;
de grup (ex. cuplu, familie ) .
Art. 20. Componentele unui proces de psihoterapie sunt:

psihodiagnostic şi evaluare clinică;
conceptualizarea clinică;
relaţia psihoterapeutică;
intervenţii psihologice individuale, de grup şi în grup;
evaluarea procesului de psihoterapie şi a rezultatelor acestuia.
Art. 21. Competenţele generale (cifre ) şi specifice (litere ) ale psihoterapeutului derivă din componentele procesului de psihoterapie şi acestea sunt:

Evaluarea psihologică (circumscrisă de forma specifică de psihoterapie ) ;
Intervenţie psihologică (circumscrisă de forma specifică de psihoterapie ) :
de optimizare, dezvoltare şi autocunoaştere (ex. coaching ) ;
în probleme psihologice, psihopatologice şi în situaţii de risc;
în menţinerea sănătăţii (ex. educaţia pentru sănătate, prevenţia primară etc. ) şi confruntarea cu condiţia de boală şi impas existenţial (ex. tratament, prevenţie secundară, terţiară, recuperare etc. ) ;
de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizaţii şi colectivităţi.
(3 ) Cercetare:

(a ) în cadrul limitelor competenţelor sale.

(4 ) Educaţie şi training (formare profesională ) :

(a ) poate organiza cursuri şi workshop-uri în limitele competenţelor date de nivelele de specializare.

Profesionistul atestat în specialitatea psihoterapie poate să îşi desfăşoare activitatea profesională la parametrii performanţi în cabinete individuale, cabinete asociate şi societăţi civile profesionale de psihologie, precum şi în structurile de psihologie înfiinţate în clinici, spitale, instituţii şi organizaţii publice şi/sau private, guvernamentale şi/sau non-guvernamentale, structuri care necesită, pentru buna lor funcţionare intervenţia specialitului în psihoterapie.

Art. 22. Modalităţile/şcolile de psihoterapie (incluzând consilierea psihologică ) recunoscute sunt cele stabilite de normele internaţionale în domeniu. Aceste modalităţi/şcoli de psihoterapie pot fi grupate în următoarele categorii, fiecare categorie incluzând mai multe şcoli (care sunt acreditate de Comisia Clinică a CPR ) :

Psihoterapii cognitiv-comportamentale (ex. psihoterapie raţional-emotivă şi comportamentală, psihoterapie cognitivă, psihoterapie comportamentală, psihoterapie prin acceptare şi angajament, terapia bazată pe realitate, terapia multimodală etc. ) ;
Psihoterapii dinamice (ex. psihoterapia psihanalitică, psihoterapia analitică, terapii dinamice de scurtă durată etc. ) ;
Psihoterapii ericksoniene (ex. psihoterapie ericksoniana, hipnoza ericksoniana etc. ) ;
Psihoterapii scurte (ex. terapia scurtă focalizată pe soluţie, orientarea pe competenţe şi resurse, abordările constructivist-colaborative şi narative, etc ) ;
Psihoterapii umanist-existenţiale-experienţiale, sistemice şi transpersonale (ex. gestalterapie, logoterapie, psihodrama, psihoterapie experienţială, analiza tranzacţională, etc. ) .
Comisia Clinică a CPR poate propune şi recunoaşterea altor modalităţi/şcoli psihoterapeutice (prin vot majoritar simplu ), pe baza reprezentării lor în literatura şi practica psihologică de specialitate.

Hipnoza şi sugestia, asemeni altor tehnici de intervenţie (ex. tehnici de relaxare ) care se regăsesc în mai multe domenii de specializare şi/sau şcoli de psihoterapie, nu sunt asimilabile ca modalităţi/şcoli de psihoterapie. Aceste competenţe se dobândesc prin asociaţi profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR.

Art. 23. Procedura de atestare în psihoterapie se realizează în spiritul normelor internaţionale în domeniu, într-o modalitate/şcoală specifică de psihoterapie (care apare înscrisă pe atestatul eliberat de CPR ) :

(1 ) Nivelul de psiholog practicant în psihoterapie (numit şi psihoterapeut practicant; sintagmă obligatorie pentru cei atestaţi la acest nivel fără a fi licenţiaţi în psihologie ) .

Psihoterapeutul practicant poate să fie sub supervizare sau autonom.

I. Psiholog practicant sub supervizare în psihoterapie (numit psihoterapeut practicant sub supervizare; sintagmă obligatorie pentru cei atestaţi la acest nivel fără a fi licenţiaţi în psihologie )

Atestarea la nivel de psihoterapeut practicant sub supervizare presupune ca prerechizite:

(1 ) 1800 de ore (cursuri, seminarii, practică, plus studiul asociat acestora ) care să includă în mod obligatoriu cunoştinţe din domeniile:

Psihologie generală şi Psihodiagnostic;
Psihodiagnostic şi evaluare clinică;
Psihologie clinică şi/sau medicală;
Consiliere şi psihoterapie;
Psihiatrie şi/sau Psihopatologie;
Psihologia sănătăţii şi/sau Psihosomatică;
Psihologia dezvoltării şi/sau Psihologia clinică a dezvoltării.
Aceste 1800 de ore sunt acoperite de orele cuprinse în baza licenţei în psihologie, sau, în condiţiile Art. 1 litera c, prin completarea studiilor cu un pachet de cursuri universitare de specialitate din domeniile mai sus menţionate;

(2 ) 500-800 de ore de formare continuă complementară, teoretică şi aplicativă, într-o formă specifică de psihoterapie, realizate la nivel de master prin colaborare cu asociaţii profesionale acreditate în acest sens de Comisia Clinică a CPR sau direct prin asociaţii profesionale, acreditate de Comisia Clinică a CPR;

Un minim de 150 de ore de autocunoaştere şi dezvoltare personală, individuală sau de
grup (care se vor continua până la încheierea analizei personale conform şcolii în care se formează ) organizate în cadrul unor asociaţii profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR. În perioada cât lucrează în supervizare îşi va continua şi autocunoaşterea/dezvoltarea/analiza personală.

Comisa Clinică a CPR va elibera atestatul de psiholog practicant sub supervizare în psihoterapie (se adaugă şcoala specifică ) în cadrul unui interviu, pe baza certificatului/diplomei eliberate de asociaţia formatoare acreditată de CPR, pe care este trecut nivelul de competenţă - psihoterapeut sub supervizare -.

II. Psiholog practicant autonom în psihoterapie (numit şi psihoterapeut practicant autonom; sintagmă obligatorie pentru cei atestaţi la acest nivel fără a fi licenţiaţi în psihologie )

Atestarea la nivel de psihoterapeut practicant autonom presupune ca prerechizite:

Atestatul de psihoterapeut practicant sub supervizare în psihoterapie;
Formare profesională continuă complementară, în cadrul formei de psihoterapie în care a dobândit statutul de psihoterapeut sub supervizare, prin asociaţii profesionale acreditate de Comisia Clinica a CPR:
Parcurgerea a unui minimum de 100 de ore de autocunoaştere şi dezvoltare personală, individuală sau de grup, în funcţie de şcolile formative de apartenenţă, în cadrul asociaţiilor profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR;
300-600 de ore de practică clinică supervizată cu clienţi/pacienţi, organizată prin asociaţii profesionale acreditate de către Comisa Clinică a CPR în cadrul unei instituţii medicale, în cabinete individuale pe bază de liberă practică, în alte instituţii şi organizaţii guvernamentale, non-guvernamentale şi private care desfăşoară activităţi de psihoterapie şi consiliere psihologică;
150 de ore de supervizare a practicii clinice efective, organizată prin asociaţii profesionale acreditate de către Comisa Clinică a CPR.
Durata totală a procesului de formare este de minim 3 ani (în funcţie de orientarea şcolii şi evoluţia candidatului ) de la intrarea în formare;

Comisa Clinică a CPR va elibera atestatul de psiholog practicant autonom în psihoterapie (se adaugă şcoala specifică ) în cadrul unui interviu, pe baza certificatului/diplomei eliberate de asociaţia formatoare acreditată de Comisia Clinică a CPR, pe care este trecut nivelul de competenţă - psihoterapeut autonom -.

(2 ) Nivelul de psiholog specialist în psihoterapie (numit şi psihoterapeut specialist; sintagmă obligatorie pentru cei atestaţi la acest nivel fără a fi licenţiaţi în psihologie ) .

Atestarea la nivelul de psihoterapeut specialist în psihoterapie se face după minium cinci ani de la obţinerea statutului de psihoterapeut sub supervizare şi presupune ca prerechizite:

Atestatul de psihoterapeut practicant autonom în psihoterapie;
50 de credite în psihoterapie prin participări la cursuri, workshop-uri, conferinţe, publicaţii, pe parcursul a minimum cinci ani de la obţinerea statutului de psiholog practicant autonom în consiliere psihologică; din aceste 50 de credite, 25 de credite trebuie să fie în asociere cu şcoala specifica de psihoterapie în care este atestat.
Două recomandari de la doi psihologi principali în psihoterapie, din aceeaşi şcoală din care face parte candidatul şi în care acesta solicită atestare, care să ateste calitate profesională a candidatului.
Atestatul de psihoterapeut specialist în psihoterapie;
Dovada a 50 de credite obţinute obţinute după atestarea la nivelul de psiholog specialist în psihoterapie, pe parcursul a minimum 5 ani, prin prin participări la cursuri, workshop-uri, conferinţe, publicaţii etc; din aceste 50 de credite, 25 de credite trebuie să fie în asociere cu şcoala specifica de consiliere psihlogică în care este atestat.
Două recomandari de la doi psihologi principali şi supervizori în psihoterapie, din aceeaşi şcoală din care face parte candidatul şi în care acesta solicită atestare, care să ateste calitate profesională a candidatului.
(3 ) Nivelul de psiholog principal în psihoterapie (numit şi psihoterapeut principal, sintagmă obligatorie pentru cei atestaţi la acest nivel fără a fi licenţiaţi în psihologie ) .

Atestarea la nivelul de psihoterapeut principal în psihoterapie se face după minimum cinci ani de la obţinerea statutului de psihoterapeut specialist şi presupune ca prerechizite:

Psihoterapeuţii specialişti sau principali în psihoterapie pot deveni supervizori/formatori, în şcoala în care sunt psihoterapeuţi specialişti sau principali. În acest caz este necesar:

Formare continuă ca supervizor/formator care cuprinde, în funcţie de specificul şcolii, minim:
24 ore de cursuri teoretice sau aplicative în domeniul supervizării;
50 ore de co-supervizare (cu un supervizor/formator deja atestat în şcoala specifică de psihoterapie în care candidadtul ăşi face formarea ) .
Training-ul are loc în cadrul unor asociaţii profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR; În funcţie de modalitatea specifică de psihoterapie în care are loc formarea, numărul de ore de formare sau modalitate de formare pot fi diferite;

Activităţi profesionale performante exprimate în cursuri, publicaţii etc.
Comisa Clinică a CPR va elibera adeverinţa de supervizor pentru psihoterapeutul specialist sau principal pe baza certificatului/diplomei eliberate de asociaţia formatoare acreditată de Comisia Clinică a CPR, pe care este trecut nivelul de competenţa - supervizor/formator-. El îşi poate desfăşura activitatea de supervizor/formator în cadrul pregătirii de bază în cadrul asociaţiei profesionale care l-a certificat.

Atestarea în psihoterapie, aşa cum este ea precizată în prezentul Regulament, a luat în calcul criterii minime stabilite de normele internaţionale de specialitate. În funcţie de modalitatea specifică de psihoterapie în care are loc formarea, numărul de ore de formare poate fi mai mare.

(extras din PROCEDURI DE ATESTARE, ACREDITARE ŞI CERTIFICARE, COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA COMISIA DE PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE ) .