Interventii metaforice in psihoterapie
Inapoi Autor: Psih.drd. Anca Gurza
1. Povesti terapeutice
Este foarte important sa:
- ai încredere în ceea ce faci atunci când decizi sa spui o poveste,
a ) Mai întâi, fabulaţia este extrem de utila ca instrument de cunoaştere, atât pentru terapeut, cât şi pentru pacient. Ea permite înţelegerea dinamicilor profunde, cu o rapiditate remarcabila şi în condiţiile unei bogaţii de elemente.
Daca vom considera basmul în întregimea lui drept o reprezentare completa, în termeni figuraţi şi simbolici, a dinamicilor interioare ale subiectului care îl produce, vom putea vedea imediat care sunt elementele sale constitutive, care sunt relaţiile de alianţa şi de opoziţie, care sunt forţele pe care se poate conta şi obstacolele ce trebuie depăşite, ce procese sunt de îndeplinit şi ce pericole sunt de evitat.
b ) În plus, însuşi faptul de a da o reprezentare simbolica în basm propriei situaţii are un efect terapeutic imediat, întrucât facilitează accesul conştiinţei la procese profunde aflate în desfăşurare, deseori inconştiente, uneori şi de ordin corporal, facilitând înţelegerea şi gestionarea lor.
c ) Dincolo de orice, imaginarul constituie un minunat teren de experimentare, nelimitat şi sigur, a posibilelor soluţii la probleme. La nivelul imaginarului se pot inventa şi supune la încercări parcursuri infinite, ce pot fi urmate până la ultimele lor consecinţe, în căutarea unor modalităţi cât mai adecvate de a gestiona dificultăţile, fără pericolele pe care le-ar comporta experimentul real.
2. Intervenţii paradoxale
Venirea clientului la terapie este paradoxala, pe de-a parte vine în terapie pentru cu scopul declarant de a schimba iar pe de alta parte se agaţă de problemele sale opunând tratamentului o enorma rezistenta. Prima intreprindere sistematica asupra paradoxului şi comunicării paradoxale a fost intreprinsa de reprezentanţii şcolii de la Palo Alto in frunte cu Bateson au fundamentat teoria dublei constrângeri ca unul din principiile fundamentale ale comunicării schimbării şi creativităţii. Bateson a remarcat ca înţelegerea dublei constrângeri şi a manifestărilor sale în situaţia terapeutica este cheia inovaţiei în domeniul psihoterapiei. In dubla constrângere patogena subiecţii sunt puşi în situaţie în care nu ştiu cum sa acţioneze pentru ca fiecare dintre alternativele logice posibile risca sa se întoarcă împotriva lor. Este cazul bărbatului care după câţiva ani de căsnicie este interpelat de soţia sa: la început când ma iubeai îmi aduceai flori. In urma constrângerii terapeutice clienţii sunt conduşi sa aleagă alternative care ii vor obliga în mod necesar sa iasă din situaţia problematica în care se afla.
Intervenţiile terapeutice paradoxale au la baza idea ca în mintea oricărui individ există mai multe niveluri logice în plan conştient sau inconştient şi ca acestea pot fi emise simultan într-o comunicare interumana.
Asa cum ştim paradoxul:
- este o propoziţie în acelaşi timp falsa şi adevărata
- mobilizează un joc intre ceea ce este ascuns şi ceea ce este aparent, intre ceea ce este spus şi ceea ce este nespus în mesajul comunicat.
Paradoxul terapeutic se manifesta în acelaşi fel:
Terapeutul suprapune intenţionat 2 sau mai multe niveluri logice în cadrul interacţiunii terapeutice. Deseori paradoxul vizează mobilizarea a atenţiei clientului pentru a-l conduce indirect la un nivel logic, în general perceput ca adevarat, prin critică unui alt nivel logic perceput ca fiind fals. In plan comportamental sfidarea sau conformarea în raport cu prescripţia terapeutica de tip paradoxal duce clientul la un comportament adaptativ, deşi acesta este aparent, altul, uneori contrariul a ceea ce solicita terapeutul. De ex prescripţia terapeutica pentru o persoană care sufera de insomnia: nu dormi.
Pentru a multiplica nivelurile logice ale comunicării sale terapeutul recurge deseori la un limbaj imagistic si metaphoric. Utilizarea negatiei se poate inscribe in aceiasi dimensiune paradoxala a limbajului terapeutului. Astfel enuntul ganditi-va la un papagal albastru sau ascultati-ma cu atentie, enunt deseori intalnit in discursul unor terapeuti vor mobiliza mai degrabă procese de rezistenta, in timp ce dacă aceste enunturi sunt inlocuite cu "nu va ganditi la un papagal albastru" sau " nu sunteti obligat sa ma ascultati`` paradoxul introdus prin negatie starneste curiozitatea si are toate sansele de a provoca efectul invers dorit. Si limbajul non verbal poate introduce un nivel logic suplimentar prin plasarea limbajului verbal intr-un anumit context spato temporal. In general acest mesaj non-verbal pentru a fi mai bine perceput va intra in opoziţiei cu un mesaj verbal. De exemplu pare destul de logic sa ii spui unui client care sufera de insomnia ca dacă nu poate dormi sa se ridice din pat si sa spele vasele din bucatarie, insa pare mai putin obisnuit dacă acest lucru trebuie făcut doar dupa ora 12.00 noaptea.
Am amintit deja ca pacientul care se prezinta la terapeut se gaseste deseori in situate paradoxala de a solicita non-schimbarea. Conform logicii obisnuite terapeutul se opune simptomului intr-o maniera mai mult sau mai putin directa. Utilizarea paradoxului pune terapeutul in situatia inversa, aceea de a prescrie non schimbarea. Folosind in mod subtil prescriptii care apparent au ca scop mentinerea simptomului terapeutul pune pacientul in fata propriilor contradictii, obligandu-l sa acceada la un alt nivel logic. Ex nu schimbati nimic, faceti ceea ce a-ti mai făcut. Prin indeplinirea unei astfel de prescriptii nivelul logic la care clientul ajunge este cel al controlabilitatii simptomului.
Paradoxul in logoterapie - Frankl - fobie, tulburari de natura obsesv compulsive si unele tulburari sexuale.
Metafora (din greacă: metapherin ) este o figură de stil prin care se trece de la sensul obişnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparaţii subînţelese. Procesul de realizare a metaforei constă în "punerea semnului identităţii între două obiecte diferite (lucruri, fiinţe, persoane ) prin numele lor, pe baza unei analogii".
Figură de stil/trop prin care se trece de la semnificaţia obişnuită a unui cuvânt (expresie ), la o altă semnificaţie, pe care cuvântul (expresia ) nu o poate avea, decât în virtutea unei analogii, fără unificarea totală de sens. Transferul conduce la imagini artistice, inedite şi implică, adesea, termeni distincţi ca înţeles ori chiar aflaţi în opoziţie: concret - abstract.
- Multe dintre intervenţiile psihoterapeutice îmbracă o forma metaforica, aceste tehnici ocupand un loc aparte in cadrul general al tratamentelor psihoterapeutice in general si hipnotice in particular.
- Termenul generic de intervenţii metaforice implica următoarea precizare: spre deosebire de alte tehnici utilizate în hipnoterapie (hipnoanaliza, recadrarea sau întărirea eului ) intervenţiile metaforice nu vizează prin definiţie realizarea unui anumit scop.
- Termenul reuneşte totalitatea acelor intervenţii- puse in slujba unor obiective terapeutice extrem de variate care recurg la un anumit vehicul al intervenţiei: prezentarea sub forma de povestire, relatare mit, aforism a unui model al anumitor aspect ale problemei cu care se confrunta persoană sau ale rezolvării acestora. Practic oricare dintre obiectivele vizate de către celelalte tehnici hipnoterapie pot fi atinse prin recursul la intervenţii metaforice sau prin combinarea acestora.
2. Metafore
De ce folosim metaforele?
- Metaforele sunt concepute ca reprezentând forme indirecte ale tratamentului, care nu antreneaza acele rezistente tipice, cu care sunt intampinate de multe ori ideile noi (mesajele terapeutice ) transmise prin intermediul sugestiilor directe.
- Impactul metaforelor este de regula perceput ca subtil, ele reprezentand o modalitate neconfruntativa si permisiva de a induce schimbarea.
- Metaforele sunt concepute pentru a oferi clientului cadre alternative, in care pot dobandi experiente de invatare relevante din punct de vedere al problemelor cu care se confrunta.
Importanta comunicarii a fost subliniata de numerosi filosofi si lingvisi, Bergson afirma ca in limbajul uman nu există nimic altceva decat metafora.
Functii ale metaforei din perspectiva psihoterapiei:
1. Abordata in raport cu imaginatia simbolica se afirma ca metafora permite evidentierea semnificatiilor ocultate, inaccesibile rationalitatii si explicatiei. Ex "ucide-l toaca"
2. Metafora permite verbalizarea realitatii psihologice, strict individuale, a senzatiilor si trairilor universului nostrum interior, pentru care cuvintele obisnuite sunt inadecvate deoarece au un continut logic categorical.
3. Metafora este indispensabila si pentru a gandi anumite realitati abstracte dificil de reprezentat Ex. Trecerea timpului
Este foarte important sa:
- ai încredere în ceea ce faci atunci când decizi sa spui o poveste,
a ) Mai întâi, fabulaţia este extrem de utila ca instrument de cunoaştere, atât pentru terapeut, cât şi pentru pacient. Ea permite înţelegerea dinamicilor profunde, cu o rapiditate remarcabila şi în condiţiile unei bogaţii de elemente.
Daca vom considera basmul în întregimea lui drept o reprezentare completa, în termeni figuraţi şi simbolici, a dinamicilor interioare ale subiectului care îl produce, vom putea vedea imediat care sunt elementele sale constitutive, care sunt relaţiile de alianţa şi de opoziţie, care sunt forţele pe care se poate conta şi obstacolele ce trebuie depăşite, ce procese sunt de îndeplinit şi ce pericole sunt de evitat.
b ) În plus, însuşi faptul de a da o reprezentare simbolica în basm propriei situaţii are un efect terapeutic imediat, întrucât facilitează accesul conştiinţei la procese profunde aflate în desfăşurare, deseori inconştiente, uneori şi de ordin corporal, facilitând înţelegerea şi gestionarea lor.
c ) Dincolo de orice, imaginarul constituie un minunat teren de experimentare, nelimitat şi sigur, a posibilelor soluţii la probleme. La nivelul imaginarului se pot inventa şi supune la încercări parcursuri infinite, ce pot fi urmate până la ultimele lor consecinţe, în căutarea unor modalităţi cât mai adecvate de a gestiona dificultăţile, fără pericolele pe care le-ar comporta experimentul real.
2. Intervenţii paradoxale
Venirea clientului la terapie este paradoxala, pe de-a parte vine în terapie pentru cu scopul declarant de a schimba iar pe de alta parte se agaţă de problemele sale opunând tratamentului o enorma rezistenta. Prima intreprindere sistematica asupra paradoxului şi comunicării paradoxale a fost intreprinsa de reprezentanţii şcolii de la Palo Alto in frunte cu Bateson au fundamentat teoria dublei constrângeri ca unul din principiile fundamentale ale comunicării schimbării şi creativităţii. Bateson a remarcat ca înţelegerea dublei constrângeri şi a manifestărilor sale în situaţia terapeutica este cheia inovaţiei în domeniul psihoterapiei. In dubla constrângere patogena subiecţii sunt puşi în situaţie în care nu ştiu cum sa acţioneze pentru ca fiecare dintre alternativele logice posibile risca sa se întoarcă împotriva lor. Este cazul bărbatului care după câţiva ani de căsnicie este interpelat de soţia sa: la început când ma iubeai îmi aduceai flori. In urma constrângerii terapeutice clienţii sunt conduşi sa aleagă alternative care ii vor obliga în mod necesar sa iasă din situaţia problematica în care se afla.
Intervenţiile terapeutice paradoxale au la baza idea ca în mintea oricărui individ există mai multe niveluri logice în plan conştient sau inconştient şi ca acestea pot fi emise simultan într-o comunicare interumana.
Asa cum ştim paradoxul:
- este o propoziţie în acelaşi timp falsa şi adevărata
- mobilizează un joc intre ceea ce este ascuns şi ceea ce este aparent, intre ceea ce este spus şi ceea ce este nespus în mesajul comunicat.
Paradoxul terapeutic se manifesta în acelaşi fel:
Terapeutul suprapune intenţionat 2 sau mai multe niveluri logice în cadrul interacţiunii terapeutice. Deseori paradoxul vizează mobilizarea a atenţiei clientului pentru a-l conduce indirect la un nivel logic, în general perceput ca adevarat, prin critică unui alt nivel logic perceput ca fiind fals. In plan comportamental sfidarea sau conformarea în raport cu prescripţia terapeutica de tip paradoxal duce clientul la un comportament adaptativ, deşi acesta este aparent, altul, uneori contrariul a ceea ce solicita terapeutul. De ex prescripţia terapeutica pentru o persoană care sufera de insomnia: nu dormi.
Pentru a multiplica nivelurile logice ale comunicării sale terapeutul recurge deseori la un limbaj imagistic si metaphoric. Utilizarea negatiei se poate inscribe in aceiasi dimensiune paradoxala a limbajului terapeutului. Astfel enuntul ganditi-va la un papagal albastru sau ascultati-ma cu atentie, enunt deseori intalnit in discursul unor terapeuti vor mobiliza mai degrabă procese de rezistenta, in timp ce dacă aceste enunturi sunt inlocuite cu "nu va ganditi la un papagal albastru" sau " nu sunteti obligat sa ma ascultati`` paradoxul introdus prin negatie starneste curiozitatea si are toate sansele de a provoca efectul invers dorit. Si limbajul non verbal poate introduce un nivel logic suplimentar prin plasarea limbajului verbal intr-un anumit context spato temporal. In general acest mesaj non-verbal pentru a fi mai bine perceput va intra in opoziţiei cu un mesaj verbal. De exemplu pare destul de logic sa ii spui unui client care sufera de insomnia ca dacă nu poate dormi sa se ridice din pat si sa spele vasele din bucatarie, insa pare mai putin obisnuit dacă acest lucru trebuie făcut doar dupa ora 12.00 noaptea.
Am amintit deja ca pacientul care se prezinta la terapeut se gaseste deseori in situate paradoxala de a solicita non-schimbarea. Conform logicii obisnuite terapeutul se opune simptomului intr-o maniera mai mult sau mai putin directa. Utilizarea paradoxului pune terapeutul in situatia inversa, aceea de a prescrie non schimbarea. Folosind in mod subtil prescriptii care apparent au ca scop mentinerea simptomului terapeutul pune pacientul in fata propriilor contradictii, obligandu-l sa acceada la un alt nivel logic. Ex nu schimbati nimic, faceti ceea ce a-ti mai făcut. Prin indeplinirea unei astfel de prescriptii nivelul logic la care clientul ajunge este cel al controlabilitatii simptomului.
Paradoxul in logoterapie - Frankl - fobie, tulburari de natura obsesv compulsive si unele tulburari sexuale.
Metafora (din greacă: metapherin ) este o figură de stil prin care se trece de la sensul obişnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparaţii subînţelese. Procesul de realizare a metaforei constă în "punerea semnului identităţii între două obiecte diferite (lucruri, fiinţe, persoane ) prin numele lor, pe baza unei analogii".
Figură de stil/trop prin care se trece de la semnificaţia obişnuită a unui cuvânt (expresie ), la o altă semnificaţie, pe care cuvântul (expresia ) nu o poate avea, decât în virtutea unei analogii, fără unificarea totală de sens. Transferul conduce la imagini artistice, inedite şi implică, adesea, termeni distincţi ca înţeles ori chiar aflaţi în opoziţie: concret - abstract.
- Multe dintre intervenţiile psihoterapeutice îmbracă o forma metaforica, aceste tehnici ocupand un loc aparte in cadrul general al tratamentelor psihoterapeutice in general si hipnotice in particular.
- Termenul generic de intervenţii metaforice implica următoarea precizare: spre deosebire de alte tehnici utilizate în hipnoterapie (hipnoanaliza, recadrarea sau întărirea eului ) intervenţiile metaforice nu vizează prin definiţie realizarea unui anumit scop.
- Termenul reuneşte totalitatea acelor intervenţii- puse in slujba unor obiective terapeutice extrem de variate care recurg la un anumit vehicul al intervenţiei: prezentarea sub forma de povestire, relatare mit, aforism a unui model al anumitor aspect ale problemei cu care se confrunta persoană sau ale rezolvării acestora. Practic oricare dintre obiectivele vizate de către celelalte tehnici hipnoterapie pot fi atinse prin recursul la intervenţii metaforice sau prin combinarea acestora.
2. Metafore
De ce folosim metaforele?
- Metaforele sunt concepute ca reprezentând forme indirecte ale tratamentului, care nu antreneaza acele rezistente tipice, cu care sunt intampinate de multe ori ideile noi (mesajele terapeutice ) transmise prin intermediul sugestiilor directe.
- Impactul metaforelor este de regula perceput ca subtil, ele reprezentand o modalitate neconfruntativa si permisiva de a induce schimbarea.
- Metaforele sunt concepute pentru a oferi clientului cadre alternative, in care pot dobandi experiente de invatare relevante din punct de vedere al problemelor cu care se confrunta.
Importanta comunicarii a fost subliniata de numerosi filosofi si lingvisi, Bergson afirma ca in limbajul uman nu există nimic altceva decat metafora.
Functii ale metaforei din perspectiva psihoterapiei:
1. Abordata in raport cu imaginatia simbolica se afirma ca metafora permite evidentierea semnificatiilor ocultate, inaccesibile rationalitatii si explicatiei. Ex "ucide-l toaca"
2. Metafora permite verbalizarea realitatii psihologice, strict individuale, a senzatiilor si trairilor universului nostrum interior, pentru care cuvintele obisnuite sunt inadecvate deoarece au un continut logic categorical.
3. Metafora este indispensabila si pentru a gandi anumite realitati abstracte dificil de reprezentat Ex. Trecerea timpului
Gurza Maria Ancuța - Cabinet indiviual de psihologie
Cunoașterea înseamnă libertate.
Recomandă acest cabinet
