Studierea moderna a atentiei poate fi urmarita in trecut pana in anul 1958, la publicarea de catre Donald Broadbent a unei monografii intitulate "Perception and Communication" (Broadbent, 1958 ) . Acesta a avansat ipoteza ca, atunci cand ne concentram atentia asupra unui obiect, excluzand alte obiecte inconjuratoare, focalizarea atentiei selective necesita un filtru care sa retina mesajele venite pe canalele carora nu li se acorda atentie. Potrivit conceptiei lui Broadbent, atentia este o aptitudine superioara, atat de dezvoltata la unii oameni, incat le permite sa execute sarcini remarcabile, cum ar fi traducerea simultana. Aceasta aptitudine le permite chiar si subiectilor neantrenati sa aiba un rol in trierea elementelor mediului lor, ocupandu-se numai de anumiti stimuli si excluzandu-i pe altii. Desi aceasta conceptie a fost pusa la indoiala de mai multe ori in cele patru decenii trecute de cand a fost avansata, chiar si cei mai inversunati critici ai lui Broadbent i-au adoptat maniera generala de abordare.
Sa exploram implementarea la nivel neuronal a tipului de atenfie selective studiat de Broadbent.
Toate ariile vizuale, inclusiv cortexul vizual primar (VI ), pot fi influentate de comutarea atentiei. Pentru a va face o idee despre maniera in care se implica ariile cerebrale in selectarea unui stimul, ganditi-va la sarcina cautarii unui fisier pe desktopul computerului dumneavoastra. Daca desktopul este plin de fisiere, va trebui sa-l cautati pe cel dorit. Aceasta cautare poate fi insotita de miscari oculare, dar daca obiectele sunt apropiate unele de altele, cautarea ar putea sa implice comutari mascate ale atentiei, fara miscari oculare. Sarcinile vizuale de acest tip presupun actiunea coordonata a doua retele cerebrale de mari dimensiuni. O retea, calea vizuala ventrala, care se ocupa de obiecte si de recunoasterea formei, fiind necesara pentru obfinerea identificarii fiecarui fisier. A doua retea "" situata la nivelul cortexului parietal posterior al caii vizuale dorsale "" este legata de actul comutarii atentiei spre jocurile unde s-ar putea gasi fisierul.
Michael Goldberg si Robert Wurtz (1972 ) au efectuat primele studii asupra caii dorsale. Ei au descoperit ca celulele din cortexul parietal posterior al maimutelor in stare de vigilenta reactioneaza diferit la stimuli identici, in functie de prezenta sau absenta atentiei acordate de maimuta stimulului respectiv. Cand maimuta ii acorda atentie, celula descarca impulsuri mult mai intens decat atunci cand ignora stimulul. Aceste rezultate au oferit primele date la nivel celular cum ca exista o corelatie intre neuronii cortexului parietal si atentia fata de pozitia obiectelor vizuale.
Odata cu aparitia neuroimagisticii a devenit posibila vizualizarea retelei distribuite a ariilor cerebrale implicate in atentie la om. Aceasta retea include campurile oculare frontale, coliculii superiori si lobul parietal posterior, toate acestea fiind implicate si in miscarile oculare (Corbetta, 1998 ) .
Studiile desfasurate de Robert Desimone si colegii sai au vizat rolul caii vizuale ventrale (in special ariile V4 si IT ) in controlul atentiei.
O paradigma tipica presupune mai intai identificarea selectiva a stimulului pentru un neuron cortical. Sa presupunem, de exemplu, ca neuronul studiat reactioneaza bine la o dunga de lumina rosie si slab la o dunga verde atunci cand acesti stimuli sunt plasati, individual, in campul receptor neuronal. In acest punct, ambii stimuli (dunga rosie si cea verde ) erau plasati simultan in campul receptor al celulei. Daca animalul era instruit sa acorde atentie stimulului "bun" (dunga rosie ), atunci neuronul reactiona bine. Daca insa animalul era instruit sa acorde atentie stimulului "slab" (dunga verde ), raspunsul era, in mod corespunzator, slab (in ciuda faptului ca stimulul retinian era acelasi in ambele cazuri ) .
Desimone si colegii sai au interpretat aceste rezultate ca pe dovezi ale micsorarii campului receptor pentru a se conforma stimulului caruia i se acorda atentie, excluzandu-se astfel stimulul ignorat si instituindu-se un mecanism de filtrare de tipul celui postulat de Broadbent.
Zona vizuala exacta care va fi influentata in maniera revelata de aceste studii de fiziologie pare sa depinda de sarcina data subiectului (Desimone si Duncan, 1995; Kastner et al., 1999; Posner si Gilbert, 1999 ) .
Studiile de imagistica au aratat ca daca oamenilor li se cere sa acorde atentie miscarii tintei, activitatea se intensifica intr-o arie cerebrala sensibila la miscare de la nivelul caii vizuale dorsale (aria MT ) .
Cu totul alte arii vizuale devin active in cazul atentiei la alte tribute ale stimulului, cum ar fi culoarea sau orientarea. Cand atentia este comutata asupra unei noi pozitii, activitatea neuronilor din zona ventrala, a recunoasterii obiectelor, se intensifica chiar inainte ca in locul respectiv sa fie prezentata vreo tinta.