Stilul de dragoste exemplifică o serie de factori care pun în evidenţă succesul în relaţie, dar şi atitudinile şi caracteristicile la care individul contribuie pentru o relaţie de dragoste sunt fundamentale pentru a dezvolta apropierea. Lee propune diferite atitudini pentru dragoste, rezultate din experienţele familiale anterioare, influenţa emoţiilor şi comportamentelor pot fi clasificate în şase stiluri principale.

        Scopul lui Lee a fost să "deconstituie şi să demnitizeze" punctul de vedere precum că există doar un singur tip de dragoste adevărată (Lee, J., 1998, p.34 ). Teoria lui Lee reflectă diferitele puncte de vedere ale iubirii prezentate de oameni în mai bine de 200 de interviuri. Stilul de dragoste este asemănat cu structura unei roţi colorate alcătuită din culori primare şi secundare. Culorile primare sunt tipurile cele mai comune, potrivit lui Lee, există trei tipuri ale stilului iubirii în cultura noastră şi o serie de tipuri de iubire secundare formate ca un amestec mixt. Lee foloseşte etichelele uei limbi vechi, şi argumentează că limbile moderne nu conţin etichete adecvate pentru diferitele stiluri de iubire.

         În cele mai importante stiluri de iubire din cultura noastră găsim Erosul, Ludus şi Storge (stilurile primare ) şi Mania, Pragma şi Agape (stilurile secundare ).

         Erosul implică o atracţie fizică şi emoţională către celălalt. Imaginea unui iubit este imaginată şi cătată cu nerăbdare (Lee, J., 1998 ). Acest iubitor este pasionat de sine şi este dispus să dezvăluie dragostea de la alţii, astfel facilitând dezvoltarea unei relaţii care să reflecte angajamentul fără a fi necesar să caute în altă parte această senzaţie (Hendrick & Hendrick, S.S., 1987 ).

        Storge-ul este un stil de iubire căruia îi lipseste intensitatea, dar este o afecţiune si un devotement deplin atunci când relaţia a început. Acesta este adesea comparat cu o relaţie de prietenie de lungă durată, unde încrederea a fost construită de-a lungul timpului, şi accentul nu este pe "a fi îndrăgostit" (Lee, J.A., 1998 ).                 Mania este unul dintre stilurile de iubire secundare care combină caracteristicile Eros-ului şi Ludus-ului. Acest mix rezultă la o natură intensă, posesivă şi anxioasă a iubirii. Maniacii îndrăgostiţi demonstrează o dorinţă puternică de a dezvălui şi de a obţine dezvăluirea de la alţii. Cel iubit gândeşte continuu că există o nevoie disperată de a fi iubit şi să fie asigurat că această dragoste este regulată.

       Pragma este un amestec între caracteristicile Ludus-ului şi cele ale Storge-ului. Aceşti iubitori privesc iubirea ca o chestiune practică de a găsi un iubit cu calităţile demografice şi ale personalităţii necesare pentru compativilitate, prin urmare în conformitate cu aceşti iubitori relaţia poate avea succes. Iubitorii pragmatic au de asemenea o idee realistă a tipului de partener pe care sunt capabili să îl atragă, astfel încât potenţialii parteneri priviţi ca "în afara preferinţelor lor" nu ar trebui căutaţi ulterior (Lee, J.A., 1998 ).

        Dragostea de tip Agape combină caracteristicile Erosului şi Storge-ului, făcând din aceasta un stil de iubire intens şi prietenos. Indivizii cu un Agape ridicat sunt dispuşi să dezvăluie, şi nu prezintă o mare nevoie pentru excitare. Ghidaţi mai puţin de emoţie decât de motive, ei au adăugat calitate altruismului. Un astfel de altruism vede locul acestor iubitori înaintea nevoilor proprii, nevoile celor din jur.

          Un studiu realizat de Mathes în anul 1980, a testat validitatea tipurilor de dragoste şi a concluzionat că poate exista doar un singur tip de iubire, realizat de Eros şi absenţa clară a Ludusului (Mathes, E.W., 1980 ).Borrello şi Thompson,  în anul 1990,  au utilizat factorii tehnicilor analitice şi au găsit dovezi pentru validitatea tipologiei lui Lee, în special pentru a fi utilizate în cercetarea care implică calitatea maritală.