Greseala frecventa prin care iti condamni copilul si pe tine insuti la suferinta Am trecut intamplator zilele trecute pe langa o scoala in care se desfasoara ore atat pentru cei din clasele primare cat si clasele 5-8. Eram in zona aceea in jur de ora 12, atunci cand are loc schimbul de la programul de dimineata la cel de dupa amiaza pentru elevi. De la departare era o imagine calda si placuta, un tablou minunat cu cei mici eliberati parca de o "grea povara" insotiti de parinti ce au venit intr-un suflet sa isi ia copiii de la scoala si sa ii duca cat mai repede acasa sau la joaca. Totul parea minunat, amintindu-mi de vremea copilariei mele si imi dadea in suflet o emotie placuta, pe care cu siguranta ai fi simtit-o si tu daca te aflai in acea zona. M-am apropiat cu pasi mari dorind sa intru cat mai repede in acea senzatie placuta, simteam ca din mine renaste copilaria si in cateva momente m-au cuprins amintiri din acea vreme. Parca simteam ghiozdanul incarcat ce se lasa cu putere pe trupul meu firav si mirosul acela al salii de curs in sunetul placut al clopotelului ce suna.. din pacate.. aducandu-ma la realitate. Am trecut pe langa prima familie, un copil simplu ce nu cred ca era mai mare de clasa a 3 a, sensibil si cu un chip placut la vedere, alaturi de mama sa ce il certa pentru modul in care s-a comportat la scoala. Am fost surprins sa aud cum propria mama ii spunea vorbe grele unui copil, ce refuz sa cred ca ar fi putut gresi atat de mult incat sa merite un asemenea tratament. Ii spuneau tot felul de vorbe "nu esti bun de nimic", "m-ai facut de ras", "esti prost", "uite in ce hal esti", "nu ai sa treci clasa" " nu ai sa faci nimic bun in viata pentru ca nu esti in stare de nimic", ce il faceau pe copil sa planga si sa se simta extrem de prost. Abia se mai putea tinea de mana mamei ce avea un pas la fel de grabit ca limbajul sau. Lasandu-mi un gust amar modul in care mama isi trata copilul, mi-as fi dorit sa intervin dar am decis sa nu ma amestec pentru a nu da nastere unor discutii inutile sau sa imi exprim punctul de vedere pe care oricum nu l-ar fi inteles, asa ca am trecut mahnit pe langa cei doi. Am intalnit la cativa pasi alt copil insotit de aceasta data de o doamna prezentabila, ce banuiesc ca era bunica sa. Aceasta doamna tinea de mana o fetita frumusica, un copil minunat cu o privire indreptata in pamant ce spre surprinderea mea avea parte de acelasi tratament, cu vorbe asemanatoare ce ii marcheaza copilaria si ii compromite evolutia normala a acesteia. Situatia a fost asemanatoare, diferenta o facea doar personajele principale...iar victime ale acestui tratament erau cei mici. Pana in momentul in care am trecut de zona in care se afla scoala, am intalnit mai multe cazuri asemanatoare in care copiilor li se implementau de catre parinti sau bunici sugestii greu de digerat, intr-o perioada frageda in evolutia unui om, atunci cand creierul nu este inca format si absoarbe precum un burete orice informatie ca un adevar absolut. M-a surprins sa vad modul in care parintii actioneaza asupra propriilor copii, avand un comportament extrem de dur fata de acestia, implementandu-le in subconstient convingeri dezadaptative ce vor avea un impact major in adolescenta. Imi venea in minte modul in care decurg discutiile intre parinti si copii cand acestia se afla in casa, acolo unde nu ii vede si nu ii aude nimeni. sugestie copilAruncand asupra copiilor sageti in subcontientul lor sub forma unor sugestii, in loc sa ii sprijine si sa le vorbeasca cu un ton calm, contribuie la scaderea increderii in sine a celor mici si la formarea unor ganduri negative marcandu-le intreaga evolutie. Sugestia poate fi definita atat ca o actiune persuasiva, foarte perseverenta si insistenta, prin care un individ ii impune altuia o idee, o credinta sau o tendinta, cat si ca fenomen de supunere fata de o idee. Acum te intreb pe tine.. cum anume crezi ca poate "supravietui" un copil, a carui minte este in formare si in dezvoltare, ce nu detine un filtru al informatiilor si care ascultand unele vorbe de la parinti le primeste ca pe informatii adevarate? Care va fi viitorul lui si cum anume poate lupta de la varsta aceea? Raspunsul este greu de dat, asemanator cu sansele copilului de a fi imun la aceste ganduri ce i se deruleaza in minte. Cum va putea demonstra copilul parintilor ca nu au dreptate cu ceea ce spun sau cum isi poate demonstra singur acest lucru, cand aude de fiecare data aceleasi vorbe? Cum isi poate manifesta dorinta de a face un anumit lucru in viata sa, cum isi poate dezvolta latura creativa, cum anume isi poate dezvolta pasiunile si cum poate avea o imagine buna despre sine in viitor? In copilarie si nu numai este foarte important ca cei ce ne inconjoara sa rosteasca afirmatii pozitive, sa ne sprijine si sa ne inteleaga, sa incerce sa isi certe copilul intr-un mod mai rafinat. Mai jos am inserat un paragraf dintr-o carte cunoscuta ce relateaza exact modul in care sugestia parintelui influenteaza viata copilului: " Daca am aseza un copil de trei ani in mijlocul camerei si am incepe sa tipam la el, spunandu-i cat de prost este, criticandu-l pentru ca nu face niciodata ceea ce trebuie, spunandu-i ca trebuie sa faca cutare lucru, daca il tragem de urechi, aratandu-i dezordinea pe care a lasat-o, daca ii dam cateva palme la fund, vom sfarsi prin a avea un copil docil, asezat la colt si facand tot ce ii spunem, dar cu ochii in lacrimi. De acum incolo exista sanse mari ca acel copil sa ne asculte dar nu vom ajunge niciodata sa ii cunoastem adevaratul potential. Daca am lua acelasi copil si i-am spune cat de mult il iubim si cat de mult ne pasa de el, cat de mult ne place cum arata, cat de inteligent este, cat de bine se descurca in tot ce face, daca i-am explica faptul ca este normal sa greseasca, intrucat numai astfel poate invata si daca i-am spune ca vom fi intotdeauna alaturi de el, indiferent de ce ar face in viata, copilul va face dovada unui potential care ne va uimi! Fiecare dintre noi are in interiorul nostru un copil de trei ani. Din pacate noi ne petrecem majoritatea timpului tipand la el si criticandu-l, dupa care ne miram ca viata noastra nu merge asa cum trebuie. Daca ai avea un prieten care te-ar critica intotdeauna, ti-ar placea sa il ai tot timpul in preajma ta? Poate ca exact asa ai crescut tu pe vremea cand erai copil. Este trist daca aceste lucruri s-au petrecut cu mult timp in urma. De aceea daca continui sa te tratezi singur in acelasi fel, situatia ta actuala este chiar mai trista." Copilul tau dar si copilul din interiorul tau, are nevoie de tine, de foarte multa afectiune, are nevoie sa il apreciezi, sa il ajuti, sa il sustii in cea ce face. Are nevoie de toleranta si de sugestii pozitive pe care sa i le transmiti si sa il ajuti sa dobandeasca convingeri pozitive, ce il vor ajuta in viata. Are nevoie sa inlature acele convingeri limitative si sa inlocuiasca cu ganduri pozitive acele ganduri ce ii opreste evolutia. profound_sadnessDe retinut faptul ca atunci cand ne adresam unui copil cu afirmatia "esti prost" trebuie ca mai apoi sa ii dam acelui copil 10 motive prin care sa ii demonstram cat de bun este pentru a ajunge la un echilibru in mintea sa si a nu il influenta negativ. Nu uita ca cel mic are nevoie de un model adecvat pe care sa il vada in tine, are nevoie si de corectie in momentul in care greseste evitand sa apelezi la violenta si la cuvinte ce il pot influenta negativ. Copilul tau are nevoie de tine si cu siguranta ii doresti tot binele din lume, insa ai mare grija la acele lucruri ce ii pot face rau chiar si fara sa iti dai seama. Cu siguranta nu iti doresti ca in adolescenta copilul tau sa sufere, sa isi petreaca timpul in tristete sau sa fie un copil anxios si depresiv. Copilul tinde sa fie prelungirea de personalitate a parintelui si acest lucru il vedem in ziua de azi in multi tineri. Tanarului ii este impus sa faca anumite lucruri pentru ca parintii nu au reusit sa le obtina si vor ca prin intermediul copiilor sa isi indeplineasca acele visuri pentru care ei nu au avut destul curaj sa lupte. Importanta sugestiilor pe care le practicam si le implementam in ceilalti sunt valabile nu numai in cazul parinte copil ci si pentru cei ce ne inconjoara. Ai grija ce vorbe adresezi prietenilor tai, familiei tale, persoanelor cu care interactionezi si mai ales persoanele importante din viata ta si ai grija ce iti spui in gandul tau! Foloseste pentru copilul din interiorul tau ganduri si vorbe pozitive, aprinde in el dorinta de a cauta permanent solutii la problemele ce apar, apreciaza-i fiecare gand bun pe care il are si ajuta-l sa creasca si sa dea tot ce are mai bun din el pentru ca viata ta sa se imbunatateasca intr-un mod uimitor. Nu il certa atunci cand rezultatul nu a fost unul tocmai bun si sprijina-l intarindu-i increderea in fortele proprii si priveste orice "esec" ca pe un pas mai apropiat de obiectivului tau. Asa cum ne purtam cu un copil mic ce inca nu este dezvoltat si absoarbe tot ce aude din exterior asa ne vom purta si cu acel copil din interiorul fiecaruia dintre noi protejandu-l de pericole si de lucrurile ce ii fac rau sub orice forma ar fi acestea. Ajuta si contribuie la bunul mers al vietii celor ce te inconjoara, incurajeaza-i si dovedeste ca iti pasa de ei, iubeste-i si spune-le asta ori de cate ori ai ocazia. Descopera in ei potentialul ascuns si scoate-l la lumina amplificandu-i calitatiile si nu pune accent pe defecte. Iubeste aproapele si ajuta-l ori de cate ori are nevoie. Nu uita ca nimic nu ramane fara rasplata! Contribuie la imbunatatirea relatiilor sociale, fa-ti prietenii sa se simta speciali in compania ta si practica recunostinta pentru tot ce ai mai bun in viata. Cu siguranta vei primi mai multe motive pentru care sa le multumesti. Aplica sugestii pozitive persoanelor pe care le intalnesti si cu care intrii in contact. Pe final.. Vreau sa te intreb .. Tu ce sugestii primesti de la ceilalti si cum anume crezi tu ca iti influenteaza bunul mers al vietii? Dar cu copilul din interiorul tau cum te porti? Impreuna putem face o lume cu mult mai buna! Trebuie doar sa vrei acest lucru! Iti multumesc! PS: Tu Omule mare relaxeaza-te si vindeca trecutul tau, copilul sustine-l cu dragostea ta!