În mitologia greacă, Medeea era fiica regelui Colchidei, Eetes. Prin urmare era nepoata lui Helios şi a vrăjitoarei Circe. Mama ei era oceanida Idyla, dar uneori i se atribuie drept mamă Hecate, patroana tuturor vrăjitoarelor.

Fără Medeea, Iason nu ar fi putut să obţină Lâna de Aur, ea fiind cea care i-a dat alifia destinată să-l protejeze de arsurile taurilor lui Hephaistos şi care a adormit dragonul prin farmecele sale. După obţinerea Lânii de Aur, Medeea a fugit cu Iason şi cu Argonauţii. Pentru a-l urma şi a-i asigura victoria, Medeea nu numai că şi-a abandonat tatăl, ci îl luase ostatic pe propriul frate, Apsirtos, pe care nu a ezitat să-l ucidă. Ea l-a tăiat în bucăti şi l-a aruncat în mare, întârziindu-i astfel pe urmăritorii trimişi de Eetes, deoarece ei trebuiau să adune fiecare bucată din corpul fratelui.

Complexul Medeea - reprezintă dorinţa sau fantasma inconştientă a mamei de a-şi ucide copiii. Această dorinţă este inconştient motivată de răzbunarea împotriva soţului.

În tragediile lui Eschil şi Sofocle, Medeea apare ca o mamă care şi-a ucis copiii. În general, această fantasmă inconştientă poate fi legată de o relaţie sexuală resimţită ca act exclusiv de posesiune din partea bărbatului, copilul reprezentând rezultatul acestei posesiuni, resimţită şi ca pierdere a purităţii.

Complexul Medeea este o subcategorie a sindromului alienării parentale. Este o forma gravă de abuz emotional asupra copilului, în care copilul este victima conflictelor parentale. Apare in situatiile de separare sau divort al parintilor. Parintele alienator manipuleaza fizic, psihologic, emotional propriul copil pentru ca cel mic să se intoarcă impotriva celuilalt parinte, să isi schimbe atitudinea, comportamentul, sentimentele faţă de celălalt părinte. Astfel, copilul incepe să respingă părintele pus in inferioritate, îl judecă, nu îl mai respectă, incepe să se distanţeze de acesta. Se ajunge la refuzul de a-l mai vedea. Întrebat de ce procedează aşa, copilul răspunde că este alegerea lui. Nu are cum să inţeleagă, nu poate conştientiza că a fost manipulat de părintele alienator.

Acţiunile denigratoare la adresa celuilalt părinte apar mai des la mame decât la taţi, mai ales când aceştia nu se înţeleg în privinţa custodiei copilului. Este explicabil, datorită ataşamentului copilului faţă de mamă. Apare frecvent la perioada cea mai vulnerabilă 8-15 ani, atunci cînd copilul poate fi manipulat cel mai uşor şi direcţionat împotriva celuilalt părinte. Copilul, pentru un fals echilibru, este forţat să aleagă între cei doi părinţi. Va alege cu siguranţă părintele denigrator, considerîndu-l pe acesta (în realitatea lui ) ca fiind cel bun şi puternic.

Complexul Medeea defineşte acţiunile mamei alienatoare care distruge relaţia tată-fiică ireversibil şi cu efecte traumatizante pentru viitorul copilului. Astfel, datorită separării sau divorţului celor doi, mama rănită, se răzbună inconştient şi manipulează relaţia tată-fiică în mod abuziv, recompensând fiica cu tot ce îşi doreşte dacă aceasta se depărtează de tată. Fiica va intra în conflicte cu tatăl, îl va persecuta, va deveni anxioasă şi nesigură în prezenţa tatălui, va continua acest conflict în relaţiile cu tot ce înseamnă băiat, bărbat, potenţial partener.

Ce este de făcut în aceste situaţii. Este stringent necesară identificarea timpurie a simptomelor si adoptarea unor măsuri psihologice, educative. Suportul psihologic vizează restabilirea imaginii pozitive a copilului în relaţie cu ambii părinţi. Este necesar ca mama să înţeleagă că denigrând tatăl şi afectând imaginea acestuia în realitatea copilului, nu doar că manipulează copilul împotriva tatălui, dar abuzează şi traumatizează propriul copil, născut din pântecele ei. Pentru viitor, ajuns adult va fi programat către eşec şi suferinţă.