Influenta stilului de gandire asupra depresiei
Inapoi Autor: Psiholog Gina Neamtu
Potrivit studiilor (Beck, 1997 ), depresia poate fi cauzata de stilurile de gandire formate in decursul timpului, inca din copilarie. Acestea pot fi ganduri automate disfunctionale, care reflecta perceptiile asupra lumii distorsionate, indivizii cu depresie interpretand evenimentele, persoana si viitorul intr-un mod pesimist.Gandurile repetitive vizeaza valoarea personala si reusita si sunt inconstiente.
Asa cum sustin studiile (Beck, 1995 ), pe parcursul copilariei se dezvolta ideile fundamentale ale unei persoane din interactiunile sale cu persoanele semnificative si din confruntarea cu situatii. Unii isi formeaza idei pozitive, de genul: "Pot sa fac", "Sunt o persoana valoroasa", "Sunt o persoana competenta", in timp ce altii isi formeaza idei negative: "Sunt un ratat", "Nu sunt valoros", "Sunt incapabil". In perioadele de distres emotional, aceste idei negative pot iesi la suprafata, prin intermediul unor convingeri dezadaptative: "Daca am un esec sunt un ratat", si a gandurilor disfunctionale: "Ceilalti cred ca sunt un ratat", "Nu fac nimic bine", "Nu am nici o valoare", "Nimic nu-mi face placere", "Nu voi intelege niciodata" sau "Oricine ar fi fost in stare sa ia examenul". Aceste ganduri ii influenteaza emotiile si comportamentul.
Unele studii (Seligman, 1975 ), scot in evidenta neputinta dobandita care graviteaza in jurul unui stil de gandire negativ: "Este tot una daca actionez sau nu, din moment ce actiunea mea nu reuseste sa modifice realitatea". De exemplu: un student care are un stil negativ de gandire, in momentul in care are un esec academic isi va atribui intreaga responsabilitate a esecului si il va extinde si in celelalte domenii ale existentei lui, considerand ca esecul este permanent, negandindu-se ca pe viitor poate obtine rezultate mai bune. Daca studentul ar fi avut un stil pozitiv de gandire, ar fi vazut esecul ca pe ceva ocazional, care se datoreaza nesansei, efortului depus sau cunostintelor care le-a avut, gandind ca pe viitor va obtine rezultate mai bune, printr-un efort mai mare.
Asa cum sustin studiile (Beck, 1995 ), pe parcursul copilariei se dezvolta ideile fundamentale ale unei persoane din interactiunile sale cu persoanele semnificative si din confruntarea cu situatii. Unii isi formeaza idei pozitive, de genul: "Pot sa fac", "Sunt o persoana valoroasa", "Sunt o persoana competenta", in timp ce altii isi formeaza idei negative: "Sunt un ratat", "Nu sunt valoros", "Sunt incapabil". In perioadele de distres emotional, aceste idei negative pot iesi la suprafata, prin intermediul unor convingeri dezadaptative: "Daca am un esec sunt un ratat", si a gandurilor disfunctionale: "Ceilalti cred ca sunt un ratat", "Nu fac nimic bine", "Nu am nici o valoare", "Nimic nu-mi face placere", "Nu voi intelege niciodata" sau "Oricine ar fi fost in stare sa ia examenul". Aceste ganduri ii influenteaza emotiile si comportamentul.
Unele studii (Seligman, 1975 ), scot in evidenta neputinta dobandita care graviteaza in jurul unui stil de gandire negativ: "Este tot una daca actionez sau nu, din moment ce actiunea mea nu reuseste sa modifice realitatea". De exemplu: un student care are un stil negativ de gandire, in momentul in care are un esec academic isi va atribui intreaga responsabilitate a esecului si il va extinde si in celelalte domenii ale existentei lui, considerand ca esecul este permanent, negandindu-se ca pe viitor poate obtine rezultate mai bune. Daca studentul ar fi avut un stil pozitiv de gandire, ar fi vazut esecul ca pe ceva ocazional, care se datoreaza nesansei, efortului depus sau cunostintelor care le-a avut, gandind ca pe viitor va obtine rezultate mai bune, printr-un efort mai mare.
Psiho Rational, Cabinet de psihologie
Schimbă-ţi gândurile şi vei schimba lumea ta!
Recomandă acest cabinet
