Schema conţine convingerile de dependenţă şi incompetenţă asociate cu amintirile aferente lor; se formează prin frustrarea nevoii din copilărie de autonomie şi performanţă. Persista convingerea că persoana nu e capabilă să se descurce în viaţa cotidiană (incompetenţă ) şi că are nevoie de o alta care s-o ajute cu responsabilităţile proprii (dependenţă ).

Cauzele formării schemei
1.Părinţii nu au susţinut suficient independenţa copilului;
2.Relaţia de dependenţă cu o persoană importantă (unul dintre părinţi, de obicei );
3.Părinţii nu au susţinut dezvoltarea abilităţilor necesare vieţii de zi cu zi.

Caracteristicele persoanelor cu această schemă
1.Nu au încredere în sine;
2.Sunt foarte stresaţi când e nevoie să se confrunte cu schimbări;
3.Creează relaţii de dependenţă cu ceilalţi;
4.Cer ajutorul celorlalţi mai des decât cei care nu au această schemă;
5.Cer sfaturi cu privire la propriile decizii;
6.Au dificultaăţi în a lua decizii;
7.Au dificultăţi când trebuie să realizeze ceva independent;
8.Pot resimţi anxietate, panică, fobii, somatizări;
9.Pot să aibă un comportament compensatoriu refuzând să se bazeze pe alţii, însă cu un mare consum energetic interior.

Scopuri terapeutice pentru clienţii cu această schemă
1.Dezvoltarea încrederii în sine;
2.Reducerea dependenţei de alţi oameni;
3.Depăşirea evitării de către client a implicării în sarcini pe cont propriu.

Strategii terapeutice bazate pe relaţia terapeutică
- E necesar ca terapeutul să fie atent astfel încât clientul să nu devină dependent de sine;
- Terapeutul trebuie să suporte un oarecare grad de dependenţă la începutul terapiei iar apoi să încurajeze independenţa clientului.

Strategii terapeutice bazate pe aria cognitivă
- Modificarea la client a ideii că are nevoie de ceilalţi pentru a se descurca;
- Clarificarea cognitivă a costurilor relaţiilor de dependenţă;
- Utilizarea strategiilor cognitive de creştere a motivaţiei clientului pentru independenţă.

Strategii terapeutice bazate pe aria experienţială
- Confruntarea, în plan imaginar, cu părintele supraprotector, pentru ventilarea furiei faţă de acesta;
- Întărirea părţii de adult sănătos din interiorul clientului;
- Exersarea în plan imaginar a abordării diverselor situaţii cotidiene.

Strategii terapeutice bazate pe aria comportamentală
- Învăţarea şi aplicarea unor tehnici de reducere a anxietăţii;
- Realizarea în realitate a unor sarcini comportamentale de gestionare a unor probleme de viaţă curente (în cabinet, prin intermediul jocului de rol sunt exersate abilităţile necesare ).

Concluzii
Deoarece scopul intervenţiei terapeutice este creşterea independenţei clienţilor cu această schemă, accentul cade pe tehnicile comportamentale de implementare în realitate a progreselor realizate în context terapeutic.