Psihoterapia de Cuplu și Familie a devenit una din cele mai solicitate forme de intervenție în ultima perioadă. Oamenii devin din ce în ce mai conștienți de necesitatea unui climat armonios pentru binele lor și al copiilor lor.

În cadrul evoluţiei individuale, persoana parcurge stadii diferite care se pot manifesta sub forma unor crize, a unor perioade de dezechilibru în care se pun bazele viitoarei etape de viaţă.

În evoluţia unui cuplu se regasesc stadialităţi, etape de echilibru şi de dezechilibru care au menirea de a maturiza partenerii şi a le oferi posibilităţi de autodezvoltare şi integrare de caracteristici individuale.

O criză identitară personală poate determina o etapă de dezechilibru în cuplu sau un anumit aspect, o interacţiune dintre parteneri, o remarcă, un eveniment prin care trece cuplul poate fi momentul de debut pentru o criză personală.

Fiecare individ vine din propria lui existenţă cu ceea ce vom include într-un concept nou şi anume cel de cultură familială. Considerăm că ea se exprimă şi se obiectivează printr-un set de credinţe, atitudini, reguli şi comportamente pe care le aduce individul cu el în noua relaţie pe care o creează.

Putem afirma că la un anumit nivel, al nucleului de familie există întotdeauna o confruntare a două culturi ale familiilor de bază din care partenerii provin. În mod cu totul curios, la o privire mai profoundă şi mai analitică putem constata că fiecare partener are nevoie de fapt de cultura celuilalt pentru a se dezvolta pe sine şi că alegerile parteneriale cu tot ceea ce conţin ele nu sunt deloc întâmplătoare pentru evoluţia individuală.

Diferiţi autori descriu în evoluţia unui cuplu diferite etape parcurse însoţite fie de armonie, iubire, acceptare, fie de conflicte între parteneri, de instabilitate, de distanţare şi eventual regăsire.

Putem stabili etapele dezvoltării grupului familial, cu sarcini ce trebuie îndeplinite pentru fiecare dintre ele.
• inițiativa tânărului adult cu provocarea angajarea în noul sistem
• căsătoria cu provocarea angajarea în noul sistem
• familiile cu copii mici cu provocarea acceptarea noilor membri în sistem
• familiile cu adolescenți cu provocarea mărirea flexibilităţii graniţelor familiei pentru a putea permite independenţa copiilor şi slăbiciunile bunicilor
• inițiativele copiilor și părăsirea căminului cu provocarea acceptarea multitudinii de ieşiri şi intrări în sistemul familiei
• familia la bătrânet cu provocarea acceptarea schimbării rolurilor generaţionale.

Toate aceste provocări pot fi urmate de integrări şi câştiguri la dezvoltarea personală sau pot fi urmate de eşec şi suferinţă psihologică. Numim acest tip de eşec criza de cuplu, simptomele fiind certuri frecvente, distanţare, dorinţa de a ieşi din familie. Dar criza de cuplu este totodată sau mai bine zis este precedată de o criza individuală care necesită o intervenție specializată psihoterapeutică pentru a crește șansa optimizării vieții de cuplu.