Pofta psihologica de dulce! Monica Mihaila Pofta de dulce este una din problemele des intalnite in problematica supraponderabilitatii. Sunt persoane care prefera sa renunte la alimentele sanatoase care pot compune o masa echilibrata si sa consume produse dulci.De unde vine si ce reprezinta, dar si cum putem sa o controlam? Provine din cele mai arhetipale senzatii in legatura cu alimentele si afectiunea. Laptele matern este dulce si este insotit de afectiune, protectie si siguranta. O insuficienta oferta emotionala in perioada mica a copilului sau dimpotriva, un exces de oferta care produce aceleasi efecte de imaturitate si anxietate, va determina persoanele sa consume excesiv de multe alimente dulci, ca si cand creierul lor retraieste perioada micii copilarii. Tocamai de aceea, o cura de slabire care nu este insotita de o intelegere a cauzelor generatoare de pofte si o echilibrare emotionala, va fi sortita esecului pe termen lung. Va propunem o intalnire psihonutritionala in cadrul acestui articol pentru a intelege solutiile pe care pacientii impreuna cu specialistii psihonutritionisti le pot gasi, atat in plan nutritional, cat si psihologic. Se impune o analiza a cauzelor profurende a poftei de dulce din mica copilarie. Este binecunoscut stadiul oral al copilului pe care S. Freud il descrie ca fiind present intre 0 si 1 an de viata. In acest timp, copilul foloseste gura pentru a investiga realitatea si a o cunoaste dar evident, foloseste gura si pentru a manca. Sanul sau biberonul sunt obiectele de atasament pentru copil si revine la ele nu doar pentru a se hrani dar si pentru a se simti securizat, iubit sau aparat. Copilul nu foloseste suptul in aceasta perioada doar din instinctual de a se hrani, asadar il foloseste si in scop emotional. Indeosebi in perioadele agitate, pline de frica si anxietate, va folosi suptul emotional pentru ca ii secreta in corp substantele care ii ofera starea de confort si de bine. Se poate observa usor cum inca din perioada de copilarie mica apare mancatul emotional prin folosirea suptului ca substitute.Daca in aceasta perioada copilul traverseaza situatii dificile, de respingere, lipsa ingrijirii adecvate, lipsa de afectiune, conflicte in familie, parintii in depresie sau cu problem semnificative sau orice alta situatie negative, copilul va folosi suptul pentru a se calma. Este singura modalitate pe care un copil mic o are la indemana pentru a gasi un echilibru de moment. Dar acest lucru va insemna ceea ce psihologii numesc fixare in stadiul oral. Consecintele posibile ale fixarii in stadiul oral sunt fie mancatul emotional si in perioada adulta, consumul de alcool, consumul de tutun sau alte substante. Dulcele, asemanator gustului laptelui matern, este preferat de majoritatea persoanelor cu fixare orala si predominanta de a manca. O alta modalitate de formare a schemei de fixare orala o reprezinta excesul de gratificare in acesta perioada, adica parintele, in mod exagerat se comporta ca si cand copilul ramane mic si nu ii faciliteaza cresterea. Alintul excesiv duce la imposibilitatea asumarii responsabilitatilor, vulnerabilitate psihica a copilului si sentimental ca este mic si depinde de parinti. In situatii dificile va reveni pe mancatul de lucruri dulci pentru a retrai sentimental de siguranta pe care parintii il ofereau. Practic, vor incerca sa fuga prihologic in timpul copilariei, acolo unde altcineva, parintii le rezolvau problemele. Desigur ca se pune problema gasirii de solutii dupa identificarii cauzelor. Solutiile constau in process terapeutic de maturizare a persoanei respective dar si imbinarea lor cu solutii nutritionale. Din punct de vedere nutritional este important ca pacientul sa fie incurajat sa experimentele diversitatea alimentara pentru a intelege psihologic ca poate iesi din tiparul copilariei. Vom detalia importanta diversitatii alimentare. Avem nevoie de stimulare permanenta în ce privește noutatea. În toate ariile vieții noastre. Obișnuința și plictiseala alimentara ne fac sa căutăm sa ne umplem cu cantități mai mari de alimente în speranța satisfacției. Însă nu obținem decât kilograme nedorite în plus, ceea ce crește și mai mult gradul de nemulțumire general. Așadar, trebuie început sa se aleaga diversitatea alimentara chiar în cadrul aceleiași mese și diversificarea vieții pe toate planurile ei. Foarte multe persoane care doresc sa slăbească întreabă " Ce am voie sa mănânc? " ca si cum trebuie sa se incadreze intr-un tipar fix si cunoscut.. Nutritionistii oferă, de regula, o lista de alimente permise și o lista de alimente interzise. Respectarea acestor liste se poate face însă doar pentru o perioada de timp și persoanele revin la vechile obiceiuri după o perioada de frustrare și kilogramele revin și ele. Psihonutriționistii învăța persoanele sa își pună o alta întrebare. " De ce mănânc ?". Identificarea senzației de foame sau a unei alte emoții care determina persoana sa mănânce este esențiala în a manca conștient. Puteti evita în acest fel sa mâncați de plictiseala, de oboseala, de frica, de furie sau dezamăgire sau de plăcerea gustului ca și când nu am putea găsi alte plăceri mai sănătoase. Se poate învăța împreună cu specialistul sa se gestioneze emoțiile în alt mod și sa se ajunga la a mânca doar de foame, atât cât este nevoie si ce simte authentic corpul ca are nevoie și astfel sa se echilibreze în mod firesc greutatea corporala si excesul de dulce.