Uneori se întâmplă să apară fara sa intelegem de ce, simptome somatice, dureri, înţepături, furnicături, amorţeli, ameţeli, chiar erupţii ale pielii sau alte simptome mai grave. În primul rând suntem obişnuiţi să căutăm o cauză fizică a simptomatologiei, să ne gândim că o boală sau alta ar putea fi cauza acestor simptome. Rareori ne gândim că aceste manifestări pot fi chiar efecte ale anxietăţii şi ale îngrijorărilor. Adevărul este că psihicul are puterea de a crea efecte fizice asupra organismului, acestea se numesc somatizări.

Între psihic şi fizic nu există o delimitare, ci mai degrabă o interdependenţă, psihicul afectează fizicul şi invers sau ambele evoluează în funcţie de nişte factori. Atunci când în urma analizelor repetate care arată că nu există nici o cauză fizică pentru simptome, persistă ideea că totuşi există o boală fizică care nu a fost încă identificată, aceasta duce la anxietatea faţă de sănătate sau Ipohondrie.

Ipohondria a fost un termen utilizat în trecut pentru diferite boli, mai ales pentru cele care nu puteau fi explicate. Ulterior termenul a fost utilizat pentru a desemna o ideea falsă despre boală, destul de recent a început să fie tratată ca tulburare individuală şi principală. Totuşi acest termen a fost eliminat din ultimul manual de diagnostic, DSM V, şi a fost înlocuit cu tulburarea de somatizare şi tulburarea de anxietate faţă de boală. Şi pentru clinicieni este greu dacă să o trateze ca o tulburare somatoformă ori ca o tulburare de anxietate. Probabil cel mai bine e să fie tratată ca o tulburare de anxietate cu simptome somatice. Termenul de anxietate faţă de sănătate este mai descriptiv şi este folosit pentru o mai bună înţelegere a tuburării.

Ipohondria este văzută de majoritatea oamenilor ca o boală imaginară sau care e doar în capul pacientului, când de fapt pot exista simptome somatice foarte reale, numai că sursa acestor simptome nu este una fizică ci una psihică. Asta nu înseamnă că pacientul îşi cauzează simptomele ci că probabil anxietatea are un rol destul de mare în producerea lor. Frica de boală şi frica de moarte sunt două elemente importante care pot fi declanşate de apariţia sau conştientizarea unor senzaţii sau simptome corporale normale, dar neobişnuite.

De regulă pacientul caută excesiv prin controale medicale repetate, să găsească o cauză somatică și este liniștit pentru o scurtă perioadă când nu se găsește, apoi o ia de la capăt.
Există și reversul, în care pacientul, tot din anxietate, neagă o boală reală și frica de actul medical îl determină să nu solicite un consult medical care se impune.
În ambele cazuri pacientul are nevoie de suport psihologic și psihoterapie pentru a putea lua cele mai bune decizii pentru sănătatea sa fizică și mentală.