Hipocondria este o problemă emoţională ce se caracterizează printr-o teamă puternică a unei persoane de a nu se îmbolnăvi si printr-o preocupare continua in legatura cu faptul ca ar avea ori ideea ca are o maladie severa. Teama este atât de puternică încât poate duce la apariţia unor simptome medicale care par în totalitate reale. Şi bineînţeles că pentru cei care le trăiesc, acestea sunt reale, chiar dacă cauza şi consecinţele lor, nu sunt cele de care se tem.
De cele mai multe ori anxietatea pe care o trăiesc ca urmare a fobiei lor poate fi în mod deosebit invalidantă, astfel încât cei care suferă de hipocondrie ajung să ia decizii de viaţă în defavoarea lor, doar pentru a evita situaţii sau circumstanţe care le-ar accentua groaza.
Pseudodisfagia (phagofobia ) sau teama de a nu te îneca este un exemplu foarte bun de condiţie medicală relaţionată cu hipocondria, care poate perturba buna funcţionare a unei persoane. De exemplu, o persoana cu pseudodisfagie poate evita medicamentele de orice fel, poate evita situaţiile în care este vorba de a consuma alimente fără a avea acces la o băutură (apă, suc, etc ), poate evita alimentele dure, etc.
Astfel, persoanele care sunt foarte preocupate de faptul că dacă mănâncă alimente solide se vor îneca şi vor muri ajung, inevitabil, să adopte o dietă foarte restrictivă pentru a se proteja de necazuri. Ajung să se bazeze pe alimente care sunt uşor de înghiţit, dar cărora adesea le lipsesc o serie de substanţe nutritive.
Pseudodisfagia este o tulburare a percepţiei şi a convingerilor care afectează un număr mare de oameni, adulţi şi copii. Debutul afecţiunii coincide adesea cu un incident real de înec, dar aceasta nu este o regulă. Se poate întâmpla ca persoana să fi asistat la un episod de înec al unei persoane apropiate, prieten, etc.
De cele mai multe ori este vorba despre un debut insidios. Treptat, pe parcursul mai multor luni, pacientul devine tot mai preocupat de posibilitatea de a se îneca, până când îngrijorările devin o prezenţă constantă de fiecare dată când persoana consumă alimente, lichide sau îşi administrează medicamente. Dacă la început anxietatea este minimă, pe măsură ce îngrijorările cresc şi se ajunge la o obsesie, anxietatea va deveni suficient de puternică pentru a produce simptome de înec psihosomatice (reale, dar imaginate ), oferind suficiente dovezi pentru ca persoana să cadă în mâinile pseudodisfagiei, o adevărată tulburare mentală.
Pseudodisfagia apare de cele mai multe ori pe fondul unei alte tulburări emoţionale, precum anxietate, depresie sau hipocondrie. Astfel, aceasta ar trebui privită ca fiind un simptom, mai degrabă decât o tulburare propriu-zisă.
În momentul de faţă nu există un tratament standard pentru pseudodisfagie. Pentru că apare în combinaţie cu alte tulburări emoţionale, cei mai mulţi terapeuţi recomandă un program de tratament comprehensiv, multi-factorial. Se presupune că dacă se vor adresa problemele psihologice mai profunde, atunci pseudodisfagia va fi mult mai uşor de tratat.
Principalele strategii folosite în tratamentul pseudodisfagiei sunt cele cognitive, comportamentale, de reeducare a alimentaţiei pe un fond de relaxare.
De exemplu: clientul este învăţat o tehnică de relaxare (respiraţie abdominală, biofeedback, relaxare musculară progresivă ), iar apoi în mod treptat este supus unui program de reeducare a înghiţirii medicamentelor. Se începe cu bomboane de tort (în formă de bilă, de dimensiuni foarte mici, 3 mm ), se trece apoi la tic tac, iar pe urmă treptat la bomboane tot mai mari.

Bibliografie:
Clark, D. M. (1986 ) . A cognitive approach to panic. Behaviour Research and Therapy, 24, 461-470
Evans, I., Pechtel, P. (2011 ) . Phagophobia: Behavioral Treatment of a Complex Case Involving Fear of Fear, Clinical Case Studies, 10 (1 ) 37-52
McNally, R. J. (1986 ) . Behavioural treatment of a choking phobia. Journal of Behavior Therapy and Experimental Psychiatry, 17, 185±188.
Ost, L.-G. (1992 ) . Cognitive therapy in a case of choking phobia. Behavioural Psychotherapy, 20, 79±84.