"Problemele alimentare (anorexie, bulimie, mâncatul compulsiv ) reprezintă o sursă de stres, de disatisfacţie, atât pentru pacienţi, cât şi pentru cei care îi îngrijesc. Este bine de ştiut că problemele alimentare prezintă un risc crescut de mortalitate.
Adesea cei care îi îngrijesc (îngrijitorii, aparţinătorii ) pe cei cu probleme alimentare, prezintă nişte reacţii automate la simptomele derivate din problema alimentară, reacţii care de cele mai multe ori nu sunt folositoare. Este vorba despre reacţii precum: hiperprotecţie, negare, neajutorare, atac.
În aceste sens, cercetările şi metoda (Maudsley ) dezvoltată de către Janet Treasure, Gráinne Smith şi de Anna Crane sunt de un real folos. Prin cunoştinţele pe care autorii le diseminează, toţi cei care au în îngrijire o persoană cu probleme alimentare, au posibilitatea de a analiza care este cea mai eficientă modalitate de a gestiona simptomele şi de a reduce presiunea de pe familie şi indivizii implicaţi.
Mai jos sunt descrise câteva dintre reacţiile comportamentale şi răspunsurile emoţionale pe care le au îngrijitorii faţă de persoanele apropiate cu probleme alimentare, precum şi câteva sugestii cu privire la comportamentul adecvat.

Îngrijirea de tip Cangur - se caracterizează prin dorinţa de protecţie totală, de ocrotire cu privire la marea majoritate a solicitărilor vieţii, precum şi printr-o simpatie foarte intensă şi micro-management. Cei care prezintă acest tip de comportament de îngrijire vor face toate eforturile posibile de a evita producerea oricărei supărari, oricărui factor de stres pentru persoana care se confruntă cu o problemă de alimentaţie. Cangurii se vor adapta la toate cerinţele, indiferent dacă acestea sunt raţionale sau determinate de tulburarea alimentară.
Aspectul negativ al acestui mod de îngrijire se referă la faptul că persoana cu probleme alimentare va avea dificultăţi în a învăţa cum să abordeze şi să stăpânească provocările vieţii şi va deveni captivă în rolul de copil.
Îngrijirea de tip Rinocer - se caracterizează printr-un comportament directiv şi activ, prin încercări repetate de convingere şi persuasiune a persoanei care prezintă probleme de alimentaţie de a se schimba. Astfel, Rinocerul poate apela fie la certuri, fie la argumente raţionale şi logice, îndreptate spre gândirea distorsionată şi exagerată a persoanei cu probleme alimentare.
Aspectul negativ al acestui mod de îngrijire este că dacă persoana cu problema alimentară se supune, atunci nu i se va dezvolta încrederea în şine şi implicit, în faptul că se poate descurca fără ajutor. Sau, aşa cum se întâmplă de obicei, persoana în cauză îşi va focaliza întreaga energie înspre o modalitate de autoprotecţie, aducând argumente distorsionate cu privire la problema alimentară şi în acest fel, va repeta tiparul de gândire eronat, afundându-se şi mai mult în problemă.
Îngrijirea de tip Delfin - se caracterizează printr-un nivel optim de ghidare, de acompaniere, de încurajare şi de renunţare la control pentru a-i oferi persoanei cu probleme alimentare spaţiul necesar dezvoltării personale şi gestionării problemelor întâlnite, pe cont propriu.
Exact ca în imaginea de mai sus, de multe ori problema alimentară este ca o vestă de salvare. Persoanele cu probleme alimentare vor fi reticente în a renunţa la "vestă", atât timp cât percep lumea ca fiind stresantă şi periculoasă.
O altă dimensiune a relaţiei aparţinător/ partener, pe de-o parte - persoană cu probleme alimentare, pe de altă parte, este răspunsul emoţional al ingrijitorului.

Răspunsul emoţional de tip struţ
Pentru unele persoane este foarte dificil să gestioneze stresul şi supărarea rezultată din confruntarea cu o persoană cu problemă alimentară. Astfel, aceste persoane încearcă să evite întotdeauna să se gândească sau să vorbească despre probleme. Abordarea de tip struţ presupune negarea, cu capul adânc îngropat în pământ.
Struţii vor petrece cât mai mult timp plecaţi de acasă, lucrând sau găsind diferite alte activităţi, mai degrabă decât să se confrunte cu situaţia dificilă şi cu comportamentul persoanei cu probleme alimentare.

Răspunsul emoţional de tip Meduză.
Unii oameni, însă, ajung sa fie copleşiţi de răspunsul emoţional intens pe care îl percep, datorită convingerilor false pe care le deţin cu privire la ce înseamnă problemele alimentare.
Pot avea convingerea că problema alimentară reprezintă un semn că au eşuat ca părinţi. Această concluzie asociată cu pretenţiile foarte mari cu privire la propria persoană, la rolul de părinte, generează un răspuns emoţional foarte accentuat, în care emoţiile de tristeţe, vinovăţie, anxietate şi neajutorare îi doboară şi le pune în pericol propria sănătate. Mai mult, ei transmit aceste emoţii persoanei cu probleme alimentare, iar astfel îi agravează starea.
De multe ori persoanele cu acest tip de răspuns se abandonează, se retrag din viaţa socială, renunţă la propria persoană până când nu se rezolvă problema copilului, partenerului. Acest mod de comportament transmite un mesaj nefolositor persoanei cu problemă alimentară, în sensul că nimic nu este mai important ca "problema alimentară".

Răspunsul emoţional de tip Saint Bernard
O persoană cu acest tip de răspuns emoţional răspunde consistent, în mod repetat şi este de încredere. Un Saint Bernard este calm şi calculat, chiar şi atunci când situaţiile sunt periculoase. Nu se panichează, nu strigă, nu crează condiţii pentru o criză. Plin de compasiune şi empatie este aproape de persoana cu probleme alimentare şi o susţine.

Câteva sugestii de final:
O dată ce v-aţi identificat stilul de îngrijire şi răspunsul emoţional se recomandă să aveţi în vedere următoarele aspecte:
Cu o atitudine CALMĂ, CONSISTENTĂ ŞI PLINĂ DE COMPASIUNE
• Aveţi grijă să nu atacaţi schimbarea, precum un Rinocer
• Aveţi grijă să nu oferiţi protecţie totală, ferind persoana cu problemă alimentară de toate solicitările vieţii, precum Cangurul
• Aveţi grijă să nu expuneţi răspunsul emoţional, precum Meduza
• Aveţi grijă să nu ignoraţi simptomele problemei alimentare, precum Struţul
• Fiţi atent să nu vă străduiţi prea mult să fie pace şi să vă modificaţi prea mult programul, pentru a se potrivi cu cel al persoanei cu probleme alimentare, precum Cangurul
• Încercaţi să o susţineţi ca un antrenor, fiind lângă ea, precum Delfinul
• Gândiţi-vă la propria persoană ca la un Saint Bernard, observând cu calm şi oferind căldură şi îngrijire persoanei cu probleme alimentare.