Delirul mistic conspiraționist este un fenomen psihologic și social în care indivizii sau grupurile dezvoltă credințe nefondate, deseori cu elemente mistice sau religioase, ce implică existența unor conspirații globale sau oculte. 

Acest tip de delir este atractiv pentru că oferă o explicație simplificată unor probleme complexe și oferă un sentiment de apartenență și scop. 

Delirul mistic conspiraționist la scală largă, poate fi exploatat pentru a atrage adepți prin apelul la emoțiile puternice și nevoia de certitudine într-un mediu incert. Liderii carismatici pot folosi astfel de teorii pentru a-i convinge pe oameni că doar ei dețin adevărul și soluțiile, polarizând societatea și anulând legitimitatea opoziției sau structurilor tradiționale de putere. 

Legătura dintre delirul mistic și potențialul de sectă vine din structura și dinamica grupurilor care adoptă aceste credințe. O sectă se caracterizează prin lideri autoritari, ideologii exclusiviste și izolarea de influențe externe. În mod similar, grupurile atrase de delirul mistic conspirationist tind să fie rigide în gândire și rezistente la informații contradictorii. Conceptul de "triadă întunecată" din psihologie, compusă din narcisism, machiavelism și psihopatie, se poate regăsi în profilul liderilor care promovează astfel de teorii. 

Narcisismul le oferă convingerea grandioasă că doar ei sunt speciali, machiavelismul le permite să manipuleze adepții pentru a-și atinge obiectivele de putere, iar trăsăturile psihopatice îi fac insensibili la daunele pe care le pot provoca acestor indivizi și societății în ansamblu. 

Pentru a combate influența acestui tip de delir, este important să promovăm educația critică, să încurajăm dialogul deschis și să sprijinim inițiativele care pun accent pe informație verificată și empatie. Prin abordări bine fundamentate, colective putem construi reziliența împotriva tacticilor care aduc separare și/sau manipulare.