Grama Amalia Florentina

psiholog clinician, psihoterapeut integrativ, logoped, formator, consilier NLP

P S I H O L O G I A


Psihologia este ştiinţa care se ocupă cu fenomenele şi capacităţile psihice, urmărind descrierea şi explicarea acestora în baza descoperirii unui ansamblu de legi, regularităţi sau modalităţi determinative.
Paul Popescu-Neveanu


P S I H O T E R A P I A


Psihoterapia este o relaţie.

Este o relaţie terapeutică care se stabileşte între doi oameni. Psihoterapeutul nu judecă, nu etichetează, nu dă sfaturi, nu prescrie medicamente, nu oferă soluţii miraculoase, nu ia decizii în locul clientului. El este acolo cu omul, pur şi simplu ascultând şi având ca scop asistarea şi susţinerea persoanei în procesul de depasire sau rezolvare a problemelor. Schimbarea începe printr-o relaţie terapeutică bună, în care sunt implicaţi activi atât clientul, cât şi psihoterapeutul.


Psihoterapia este un proces.

Este foarte important să înţelegem că lucrurile nu se întâmplă peste noapte. Ar fi iluzoriu să credem că problemele şi blocajele emoţionale “cimentate” în decurs de ani se pot rezolva într-o clipa. Procesul terapeutic parcurge anumite etape, durata lui depinzând de problematica individuală, motivaţia pentru schimbare, profilul de personalitate a clientului şi multe alte aspecte care ţin de individualitate, context, spaţiu geografic, disponibilitate fizică sau emoţională şi aptitudini.


Psihoterapia aduce schimbare.

Procesul de schimbare începe în cabinet, dar continuă în afara cabinetului. În timpul şedinţei clientul primeşte clarificări, este ajutat să se descopere, să-şi identifice nevoile emoţionale, să găsească direcţia cea mai bună, să-şi creeze mecanisme funcţionale pentru gestionarea problemelor în viaţa de zi cu zi. Condiţie ca aceste lucruri să aiba efect prelungit şi să aduca echilibru şi funcţionalitate este clientul să aibă un rol activ în acest proces. Să pună în practică între şedinţe lucrurile descoperite şi învăţate, să testeze moduri diferite de comportament în situaţii problematice, să exerseze diferite perspective în ceea ce priveşte modul de gândire şi de raportare la sine, la altul şi la lume, să se automonitorizeze pentru a observa reacţiile noi, stările, senzaţiile corporale etc. Cu alte cuvinte să se concentreze pe propria persoană şi să depună o anumite cantitate de efort pentru a atinge obiectivele stabilite în cadrul şedinţelor de terapie.


Psihoterapia este o cale spre echilibru, funcţionalitate şi o viaţă mai bună.

Procesul psihoterapeutic facilitează rezolvarea problemelor, depasirea dificultaţilor, prezintă noi modalitaţi de percepţie, lărgeşte paleta de alegeri, armonizează relaţiile, ajută la dezvoltare, la creştere emoţională, profesională şi relaţională.


Imaginează-ţi că eşti bucătar-şef într-o bucătări extreme de bine aprovizionată, care conţine toate ingredientele pe care ţi le poţi imagina. Să presupunem ca ai o viziune clară asupra reţetei culinare pe care doreşti să o faci şi ştii cum să combini toate aceste ingrediente uşor accesibile pentru a reuşi preparatul dorit. În timp ce lucrezi, eşti conştient că există multe alte ingredient care nu sunt adecvate creaţiei tale, aşadar nu le foloseşti, dar, în acelaşi timp, nu te simţi deranjat de existenţa lor. Pur şi simplu foloseşti acele ingredient care îmbunătăţesc valoarea creaţiei tale, şi laşi la o parte ingredientele care nu se potrivesc cu creaţia ta culinară.
Unele dintre ingredientele existente în această bucătărie bine aprovizionată se armonizează cu creaţia ta, altele nu. Deşi eşti conştient că prin adăugarea unora dintre aceste ingrediente nepotrivite creaţiei tale vei distruge complet creaţia ta culinară, nu simţi nevoia să împingi într-un colţ toate acele ingredient sau să le elimini din bucăterie, deoarece înţelegi că nu există niciun motiv pentru ca ele să ajungă în creaţia ta culinară, dacă tu nu le adaugi în ea. Şi din moment ce ştii cu claritate care ingrediente îmbunătăţesc reţeta şi care nu, nu simţi nici un fel de grijă cu privire la diversitatea de ingrediente care există în bucătărie.


L O G O P E D I A


Cuvântul logopedie provine din limba greacă: „logos“ – cuvânt și „paideia“ – educație. Așadar logopedia este o disciplină a cărei scop este educarea vorbirii. Pe parcursul dezvoltării, unii copii nu reușesc să pronunțe corect anumite sunete, iar prin intermediul logopediei aceste probleme pot fi depășite.

Copilul are nevoie de logoped, atunci când se confruntă cu una sau mai multe din întrebările următoare:

- Copilul omite, deformează, înlocuiește, inversează unul sau mai multe sunete?
- Copilul pronunță corect sunetele izolate, dar greșește în cadrul silabei sau a cuvântului?
- Copilul are un limbaj neinteligibil datorită omisiunii sau inversării cuvintelor?
- Copilul a suferit o intervenție chirurgicală (deviație de sept, părți despicate ale buzei, maxilarelor, etc.) ?
- Copilul a avut sau are probleme cu auzul?
- Copilul se bâlbâie?
- Copilul vorbește foarte repede, este agitat, își mișcă amplu mâinile, brațele, uneori chiar întregul corp? Dacă acest comportament nu este corectat la timp se poate transforma în bâlbâială.
- Copilul nu reușește să scrie sau să citească bine deși are vârsta corespunzătoare pentru realizarea acestor activități?
- Copilul confundă literele atunci când scrie sau citește – spre exemplu „d“ cu „b“?

Terapia logopedică, cu cât se începe la o vârsta cât mai fragedă (incepând cu vârsta de 2 ani) sau de la constatarea unei probleme în dezvoltarea limbajului, este cu atât mai bine. De la 3 ani și jumătate se începe corectarea pronunției. Până la 5 ani corectarea pronunției se realizeză mai ușor deoarece sunetele nu sunt automatizate în vorbire. După vârsta de 5 ani corectarea pronunției se realizează mai lent.

Iar o pronunție greșită se va automatiza şi va duce la o scriere greșită. Spre exemplu, este foarte probabil ca un copil care îl înlocuiește în vorbire pe „r“ cu „l“ să realizeze aceeași greșeală și în scris. Așadar, o pronunție greșită poate avea o mare influență asupra succesului școlar.

Un alt aspect negativ este legat de socializarea de care au parte copiii care pronunță greșit: deseori ei devin ținta glumelor realizate de copiii care vorbesc corect. Confruntați cu repetarea sistematică a acestei situații ei pot deveni foarte retrași sau foarte agresivi. Indiferent de comportamentul pe care îl vor adopta într-o astfel de situație, cu siguranță se vor percepe mai puțin capabili decât ceilalți copii de vârsta lor.

Terapia logopedică poate dura de la câteva săptămâni la câțiva ani, în funcție de natura problemei şi de susţinerea părinţiilor sau a persoanelor care are grija de copil.