Gandirea deziderativa este formarea unor credinte si luarea deciziilor in concordanta cu ceea ce este placut a ne imagina, in loc sa se apeleze la dovezi, rationalitate sau realitate. Este produsul rezolvarii conflictelor dintre credinta si dorinta - asa zice Wikipedia. Gandirea deziderativa = a crede ca ceva trebuie sa fie adevarat, pentru ca ne-ar placea sa fie asa. Gandirea deziderativa reprezinta acel tip de activitate mentala in cadrul caruia ratiunea e aservita dorintei sau dorinta bate ratiunea.

Gandirea deziderativa este un rezultat al prejudecatilor umane, de care este imposibil sa scapam complet. Acesta ne determina sa interpretam faptele in functie de convingerile pe care, deja, le avem. Aceasta forma de gandire este foarte comuna si tentanta, pentru ca ne permite sa evitam adevarurile insuportabile.

Ne folosim de gandirea deziderativa pentru a ne promova dorintele. Nu facem efortul de a ne pune gandurile in acord cu realitatea, ci gandim lucrurile in asa fel incat sa se potriveasca dorintelor si sperantelor noastre, marturisite ori nu, in nadejdea de a ni le face mai prietenoase.

Oamenii de stiinta eticheteaza acest lucru drept "confirmarea prejudecatilor". In formele extreme, este o varietate de auto-amagire; in formele mai blande, un optimism neintemeiat. In mod neintentionat, refuzam sa filtram informatiile incompatibile cu prejudecatile pe care le avem, iar informatiile pe care le procesam cu adevarat sunt cele care vin sa ne confirme credintele. Din punct de vedere al cunoasterii gandirea deziderativa e insa gresita si daunatoare, pentru ca mistifica realitatea, o denatureaza in mod intentionat, prezentand-o in ca veritabila.

Acest tip de gandire este intalnit in viata de zi cu zi, dar patrunde si in lumea afacerilor, devenind principala cauza in luarea deciziilor proaste in mod sistematic. Este surprinzator cat de departe merg oamenii si cate rationalizari fac pentru a evita confruntarea cu dovezile care le-ar submina gandirea deziderativa.