- Ai uitat cand ai vrut sa… si nu a mers? Cum te-ai simtit atunci? - Cei din familie ti-au spus de atatea ori ca nu esti in stare de asa ceva, chiar nu te convingi si tu odata? - Cine te crezi tu sa primesti asta de la viata? Chiar crezi ca meriti? - Cum ramane cu familia ta, vechii prieteni, colegii, daca tu te schimbi? - Daca n-ai mai facut asa ceva, de unde stii ca o sa mearga? - Daca nu iese cum vrei tu? Nu o sa-ti fie rusine? Ce ai sa mai crezi despre tine atunci? - Iti dai seama ca pierzi confortul, siguranta, linistea cu care esti obisnuit, ca sa alergi dupa himere? - Va fi un efort serios, va dura destul si nu va fi usor ca sa te schimbi, poti tu face asta? Nu-i asa ca ati auzit toate acestea de foarte multe ori in viata? Le-ati auzit spuse de altii, dar si de voi insiva - probabil in gand, nu neaparat vi le-ati spus si repetat cu voce tare. Acestea toate tin de autosabotare. De ce ne autosabotam? Doar ne dorim cu totii o viata mai buna, mai usoara si mai frumoasa. Si totusi, suntem proprii nostri inamici, blocandu-ne dezvoltarea, evolutia si succesul. Cumva nu reusim sa fim consecventi in ceea ce ne propunem, ne lasam cu mare usurinta deturnati de la scopurile noastre. Autosabotarea are de-a face cu mecanismele noastre subconstiente de manifestare a realitatii. Prin anumite ganduri, emotii sau actiuni ajungem ca, inconstient, sa stam in calea propriilor vise si dorinte. Orice act de autosabotaj ar trebui sa ne duca imediat cu gandul ca avem ceva nerezolvat in noi care ne impiedica sa ne indeplinim dorintele. Autosabotarea poate reprezenta: un mecanism de protectie fata de dezamagiri, nereusite, suferinta, autojudecata, dezamagire; o lipsa de stima de sine, de auto-valorizare si de incredere in propria persoana; inabilitatea de a ne gestiona corect emotiile sau reactiile fata de evenimente, circumstante sau persoane.