Fiecare cuplu care solicită o ședință de terapie aduce o dinamică diferită într-o relație în care ceva începe să nu mai fie cum trebuie, în care apar tensiuni sau nemulțumiri de intensități diferite. Niciunul dintre parteneri nu vede problema în același mod și nu știe cum să o rezolve. Adesea, atunci când încearcă fiecare să își formuleze observațiile și nemulțumirile, începe cearta, situație care deja a devenit frecventă.

       Expresia facială, tonul, atitudinea, uneori chiar și felul în care se prezintă în cabinet ca vestimentație oferă informații despre relație și despre persoană.

       Cum poate ajuta terapia? În primul rând, printr-o comunicare mediată, ceea ce uneori este sinonim cu organizată, în sensul de a nu vorbi ambii în același timp. În al doilea rând, prin reformularea unor idei pe care terapeutul le sesizează a fi un fel de puncte nodale, de care depinde perseverarea în dezacord sau realizarea compromisului. Da, orice relație, inclusiv cea de cuplu, are la bază compromisul. Acesta poate fi văzut din două perspective: cum se poate ca fiecare partener să câștige ceva? Ce este dispus fiecare să sacrifice? Astfel, în fața unei asemenea abordări, în care apare necesitatea de gândire (rareori regândire ) a priorităților, se poate realiza consensul. Și în al treilea rând, nu de puține ori, a fi în fața unui alt participant la discuție, neimplicat, obiectiv, ajută la redescoperirea unor aspecte pe care, după ani de conviețuire, nu le știai despre partener/parteneră.          Fiecare terapeut are, în privința aceasta, o abordare personală, despre care cred că vine din propria experiență - trăită sau cunoscută prin terți: unii sunt foarte drastici, recomandă foarte adesea "tăierea răului" de la rădăcină; alții (cei mai puțini ) încearcă să convingă să fie dusă relația mai departe, chiar dacă unul dintre parteneri ar trebui să suporte în continuare umilințe, desconsiderare, agresivitate de orice fel. 

         Ca alegere proprie, dacă există încă un trecut comun valoros, dacă fiecare mai are o urmă de interes pentru binele celuilalt, dacă acceptă comunicarea sinceră, deschisă și renunțarea la ceea ce nu este absolut necesar, și, mai ales, își redescoperă respectul și dragostea (interesul ) pentru partener, relația poate trece într-o altă etapă, a unei conștientizări mature a viitorului. Pentru a evidenția acestea, folosesc un exercițiu, pe care, însă, nu vreau să-l dezvălui…aici.