Primul pas spre vindecare: a recunoaste simptomele si a cere ajutor

Fie ca apelam la tehnologia moderna, fie ca deschidem o carte de specialitate pentru a obtine informatii cu privire la subiectul depresiei, ceea ce observam, inca de la inceput, este un fapt cert: depresia este o boala frecventa, care poate fi grava si, din acest motiv, trebuie tratata cu seriozitate.
Un ochi format identifica usor in societatea de azi, « cuiburi ale depresiei » ce zac pretutindeni, dar despre care se vorbeste sau nu se vorbeste. Mass-media abordeaza « cu discretie » subiectul, dar se inversuneaza ori de cate ori se produce o tragedie in miezul careia pare a se afla un « cuib de depresie » ; apoi, se stinge totul din nou. Se evoca doar, cand si cand, gravitatea situatiei, faptul ca statisticile sunt alarmante, iar asa-numita « boala a secolului » face si va continua sa faca ravagii peste tot in lume.
« Depresia afecteaza aproximativ opt la suta din populatia lumii », « In tara noastra, unul din zece locuitori are astfel de probleme », « România ocupă locul trei din 23 de state europene, într-un top al persoanelor cu afecţiuni psihice, cei mai mulţi dintre pacienţi suferind de depresie », « Numarul persoanelor care intra in depresie este intr-o crestere alarmanta », « Organizatia Mondiala a Sanatatii trage un semnal de alarma » - iata doar cateva dintre frazele de inceput ale unor articole de « ultima ora » avertizand in legatura cu amploarea si gravitatea fenomenului. Ca factori declansatori, accentul se pune pe aspectele socio-economice - criza financiara, pierderea locului de munca, nevoia parintilor de a pleca la munca in strainatate, crizele conjugale. Cu alte cuvinte, tot atatea situatii dificile, firesti, as putea spune, intr-un fel sau altul, la care ne-am fi putut astepta (daca nu la acestea, atunci in mod sigur la altele ), pe care poate le-am fi putut anticipa, sau macar trece imaginar pe lista posibilelor intamplari nefericite ce pot aparea pe timpul vietii. Cum acest lucru nu se intampla, desigur, cadem in depresie. Fiecare etapa a omenirii a avut, cred, propriile momente de criza, in care oamenii erau predispusi unor suferinte, unor trairi dureroase, chiar traume, cu efecte asupra vietii personale si profesionale. A da amploare fenomenului, a creste alerta cu privire la intensitatea cu care depresia afecteaza populatia mi se pare ca este, astazi, fara precedent; nu acelasi lucru pot spune si despre felul in care se actioneaza pentru « combaterea » ori diminuarea efectelor sale. Pe de alta parte, toata lumea vorbeste despre depresie, de unde reiese ca toata lumea ar trebui sa stie ce este depresia. Asa sa fie oare?
Cum recunoastem depresia ?
Diagnosticul depresiei se bazeaza pe un ansamblu de simptome, prezente vreme de minimum doua saptamani si care provoaca o schimbare clara, comparativ cu functionarea anterioara. Iata principalele simptome :
- Tulburarea depresiva ca perturbare a dispozitiei bazale. Depresivul are o dispozitie trista, nu se mai poate bucura, nu mai poate spera, nu mai pune pret pe viitorul sau. Depresivul si-a pierdut increderea in el insusi. Nu mai vede solutii. Totul i se pare inutil. Nu mai are incredere in nimeni si nimic nu il mai bucura. Nu se simte in stare sa mai faca fata niciunei situatii, cu atat mai putin uneia dificile.
- Inhibitia gandirii. Procesele gandirii sunt neproductive si monotone, rezumandu-se de regula la propria boala, fantezia si bogatia ideativa fiind mult reduse. Se concentreaza cu mare dificultate asupra unui lucru.
- Scaderea initiativei, inhibitia psihomotorie. Nu are elan, nu are energie, totul devine prea mult pentru el. Miscarile ii sunt greoaie, incetinite, lipsite de spontaneitate. In contrast, se manifesta uneori o psihomotricitate agitata. Un imbold golit de continut ii impinge pe cei in cauza spre activitati fara sens.
- Afectarea vitalitatii. Se simt obositi, fara putere si fara energie. Corpul le este greu, ca de plumb, se plang de dureri difuze si senzatii de apasare. Relatia cu propria corporalitate este perturbata.
- Simptome vegetative. Tulburari intestinale, presiune abdominala, apasare la nivelul capului, uscaciunea gurii, tahicardie, extrasistole, scaderea temperaturii, transpiratii sau frisoane, senzatia de ameteala, dureri de cap, constipatie, balonare, pierderea apetitului alimentar, scadere ponderala, scaderea libidoului, dureri de spate.
- Tulburari ale somnului, oscilatii diurne, suicidalitate. Le este greu sa adoarma ori se trezesc in toiul noptii si raman treji mult timp. Dimineata, se simt ca si cum nu au inchis un ochi toata noaptea. Depresia este o boala chinuitoare, asa ca nu este de mirare ca cei mai multi depresivi au cel putin o tentativa de suicid.

E drept, oricine poate resimti, in anumite zile, scaderi ale moralului, dar, in ziua urmatoare, buna dispozitie revine. Depresivul nu are aceasta fericita zi urmatoare.
Intrebarile pe care le naste depresia in mintea celui care sufera, dar si a celor apropiati lui, sunt, asadar, multe si... de inteles. Ce e de facut ? Trebuie sa urmez un tratament ? Nu este periculos ? Nu risc sa devin dependent ? Exista si alte mijloace de a o depasi ? Nu risc sa am recaderi ?... Pacientii au nevoie sa cunoasca raspunsurile pentru a-si putea ingriji boala in modul cel mai eficient cu putinta. Si asta in ciuda faptului ca, deseori, descriu suferinte ce le depasesc pe toate cele cunoscute inainte. Toate dimensiunile vietii lor - relatiile afective, viata sociala, cea profesionala - sunt perturbate. Nu mai cred in ei insisi. Nu mai au incredere in ceilalti, in viitor. Orice speranta este spulberata. Nu mai cred in nimic, mai ales in faptul ca, intr-o buna zi ar putea sa se vindece.

Cum poate ajuta psihanaliza ?
Modelul psihodinamic contemporan tine cont de faptul ca experientele timpurii ale traumei il fac pe copil sa dezvolte reprezentari problematice despre Sine si despre ceilalti. In cazul abuzului fizic si sexual, copilul internalizeaza un Sine rau care merita abuzul si care este foarte sensibil in privinta victimizarii. De asemenea, pierderea timpurie a unui parinte genereaza la copil un simt al Sinelui abandonat, caruia nu i se pot satisface nevoile pe care in mod normal un parinte le indeplineste. Toate acestea vor avea ca efect, probabil, dificultati de relationare in viata adulta.
Modelul psihodinamic al depresiei are in vedere, de asemenea, studiul mecanismelor de aparare, create foarte devreme in viata, pentru a controla starile afective dureroase. Anumite mecanisme de aparare pot contribui la dezvoltarea depresiei, in timp ce altele pot contribui la protectia impotriva depresiei.
Specifica gandirii psihanalitice este concentrarea pe ceea ce este unic in fiecare pacient. Cu ajutorul asa-numitei regresii (din timpul fiecarei sedinte ), psihanaliza il readuce pe depresiv in copilaria mica, la situatia traumatica si starea de perturbare familiala din copilarie, de la care a inceput atunci structurarea nevrotica a personalitatii sale. Pe langa aceasta, ceea ce se intampla cu regularitate este ca pacientul isi transfera de la parintii de odinioara inspre analist nevoile, fricile, sentimentele de vinovatie sau agresiunea si, in acest context, poate elabora acele probleme pe care nu le-a rezolvat el insusi, copil fiind, din cauza imaturitatii sale si a lipsei suportului adultilor.
Sa redea speranta, gustul pentru viata, increderea in sine - iata in ce consta munca terapeutului. Dar sunt, oare, toate acestea posibile?... Cum sa stim, fara sa incercam? Prin urmare, primul pas este sa recunoastem depresia si sa cerem ajutor. Dupa aceea, totul va fi, fara indoiala, posibil...