Problema dublei empatii este un concept care abordează dificultățile de comunicare și înțelegere reciprocă între persoanele autiste și cele neurotipice. Pentru a înțelege mai bine acest concept, să explorăm fiecare aspect în parte dintr-o perspectivă neuroafirmativă.

Empatia implică capacitatea de a recunoaște și a răspunde la emoțiile și gândurile altor persoane. Adesea, interpretăm sentimentele cuiva prin indicii non-verbale, cum ar fi limbajul corpului, expresiile faciale sau tonul vocii. Pentru persoanele autiste, procesarea acestor semnale poate fi diferită, ceea ce poate face mai dificilă decodarea acestor semnale subtile și, prin urmare, înțelegerea stărilor emoționale ale celorlalți.

Neurodivergența, cum este autismul, înseamnă că funcționarea neurologică a persoanelor autiste diferă de cea a persoanelor neurotipice. Această diferență este nu doar o caracteristică medicală, ci și o parte integrantă a identității sociale a unei persoane. Persoanele autiste pot avea o percepție unică asupra lumii și pot procesa informațiile senzoriale în moduri care le pot determina să reacționeze diferit la stimuli precum sunetele și mirosurile, sau să aibă comportamente repetitive sau auto-stimulative, cum ar fi rotirea sau deschiderea și închiderea repetată a ușilor.

Persoanele autiste se nasc astfel și rămân autiste pe tot parcursul vieții lor. Nivelul de sprijin de care au nevoie poate varia semnificativ, de la persoane care sunt relativ independente până la cele care necesită asistență extinsă pentru activități zilnice și procese de învățare.

Tradițional, cercetările în domeniul autismului s-au concentrat pe provocările pe care persoanele autiste le întâmpină în a înțelege gândurile și sentimentele persoanelor neurotipice. Acest lucru a fost văzut ca un obstacol major în stabilirea relațiilor sociale și în integrarea în comunitate. Cu toate acestea, conceptul problemei dublei empatii oferă o nouă perspectivă, evidențiind că dificultățile de comunicare nu sunt unilaterale.

Studiile recente indică faptul că și persoanele neurotipice pot întâmpina dificultăți în a înțelege gândurile și sentimentele persoanelor autiste. Așadar, provocările în comunicare și empatie sunt reciproce - ambele grupuri pot avea dificultăți în a se conecta și a se înțelege reciproc. Această constatare accentuează necesitatea unor eforturi comune pentru a îmbunătăți comunicarea și înțelegerea între persoanele autiste și cele neurotipice, și subliniază importanța strategiilor de sprijin personalizate care să faciliteze interacțiunile sociale și integrarea persoanelor autiste în societate.