Mascarea este un comportament adoptat de unele persoane cu autism care constă în efortul conștient sau inconștient de a ascunde trăsăturile caracteristice autismului sau de a adopta strategii pentru a gestiona situațiile pe care le găsesc provocatoare. Acest proces poate include diverse tactici, cum ar fi imitarea comportamentelor sociale ale celor din jur, învățarea unor răspunsuri predefinite în situații sociale sau suprimarea comportamentelor naturale, cum ar fi stimmingul (mișcări repetitive sau sunete făcute pentru auto-reglare ).

 Mascarea poate fi folosită de persoanele autiste pentru a se conforma așteptărilor sociale și pentru a fi acceptate în grupuri de prieteni sau în alte medii sociale. De exemplu, pot încerca să pară mai atente la conversații sau să își controleze reacțiile la stimuli senzoriali care le sunt inconfortabili.

Cu toate acestea, mascarea poate fi extrem de solicitantă din punct de vedere mental și fizic. Ea necesită un efort susținut și o atenție constantă, ceea ce poate duce la oboseală severă și la epuizare. Pe termen lung, mascarea poate contribui la stres și poate avea un impact negativ asupra sănătății mintale a persoanei, crescând riscul de anxietate, depresie și chiar de gânduri sau comportamente autodistructive. Deși mascarea poate avea beneficii imediate, cum ar fi acceptarea socială, costurile asociate cu aceasta pot fi semnificative și pot afecta calitatea vieții persoanei autiste.

Cunoști pe cineva care este autist?". Persoanele autiste pot fi membri ai familiei noastre, prieteni, colegi de școală sau chiar noi înșine. Autismul este o condiție neurologică cu care o persoană se naște și care persistă pe tot parcursul vieții. Aceasta afectează modul în care persoanele autiste percep și interacționează cu lumea din jurul lor. Persoanele autiste  pot avea moduri unice de a procesa informațiile și de a înțelege pe ceilalți, care diferă de cele ale majorității oamenilor. Aceste diferențe pot include provocări în comunicarea și interacțiunea socială. De exemplu, persoanele autiste pot găsi dificil să navigheze în medii sociale complexe sau să se adapteze la schimbări neașteptate.

Senzorial, lumea poate fi copleșitoare pentru persoanele autiste. Sunetele puternice, luminile intense și aglomerația pot fi extrem de stresante și pot provoca o reacție de suprasolicitare. Totuși, persoanele autiste pot avea, de asemenea, interese intense și pasiuni specifice. De exemplu, o persoană autistă poate fi foarte pasionată de studiul animalelor și poate găsi confort și bucurie în interacțiunea cu animalul său de companie. Este important să subliniem că fiecare persoană autistă este unică și nu există două persoane cu autism care să fie identice. Autismul se manifestă într-o varietate de moduri și fiecare persoană autistă are propriile sale talente, provocări și nevoi. De aceea, este esențial să ne educăm și să ne adaptăm abordarea pentru a sprijini persoanele autiste într-un mod care să respecte individualitatea și să promoveze acceptarea și înțelegerea lor în societate.

Conceptul de "mascare" în contextul autismului se referă la efortul unei persoane autiste de a ascunde sau de a compensa trăsăturile asociate cu autismul, în încercarea de a se conforma normelor sociale sau de a se integra mai ușor în diverse medii. Acest comportament este comparat cu un cameleon care își schimbă culoarea pielii pentru a se camufla în mediul înconjurător. Asemenea cameleonului, persoana autistă rămâne aceeași în esență, dar se străduiește să pară similară cu ceilalți din jurul său.

Mascarea poate implica diverse strategii, cum ar fi:

- Forțarea contactului vizual: Deși multor persoane autiste le poate fi inconfortabil să mențină contactul vizual, ele pot încerca să facă acest lucru pentru a se conforma așteptărilor sociale, chiar dacă acest comportament le este neplăcut sau le provoacă disconfort.

- Pregătirea unor întrebări standard: Pentru a evita momentele de tăcere incomodă sau pentru a părea mai sociabile, persoanele autiste pot pregăti o listă de întrebări sau subiecte de conversație de folosit în interacțiunile noi, astfel încât să poată menține un dialog fără să rămână fără subiecte de discuție.

Aceste tactici de mascare pot fi epuizante și pot avea un impact negativ asupra stării de bine a persoanei autiste, deoarece necesită un efort constant și o monitorizare atentă a propriului comportament. Pe termen lung, mascarea poate duce la oboseală, stres și poate chiar să mascheze nevoile reale ale persoanei autiste, făcând mai dificilă identificarea și primirea suportului adecvat.

Mascarea este un comportament pe care mulți dintre noi îl adoptăm în anumite situații, indiferent dacă avem sau nu autism. Este un fel de adaptare socială în care o persoană își ajustează comportamentul pentru a se potrivi într-un anumit context sau pentru a răspunde așteptărilor celorlalți. De exemplu, o persoană care se simte timidă în prezența unor persoane noi poate alege să se comporte într-un mod care proiectează încredere și curaj, chiar dacă în interior nu se simte deloc așa. Este un fel de "fațadă" pe care o punem pentru a naviga prin situații sociale care ne pot provoca anxietate sau disconfort. Pentru persoanele autiste, însă, mascarea nu este doar ocazională, ci poate fi o parte constantă a interacțiunilor lor sociale. Datorită provocărilor pe care le pot întâmpina în comunicarea și interacțiunea cu alții, precum și din cauza presiunii de a se conforma normelor sociale, persoanele autiste pot simți nevoia să mascheze în mod regulat. Asta înseamnă că ele pot petrece mult timp încercând să ascundă trăsăturile autismului sau să imite comportamentele pe care le observă la alții, pentru a se încadra sau pentru a fi acceptate. Acest efort de mascare este mult mai intens și mai solicitant pentru persoanele autiste decât pentru cei neurotipici, deoarece poate fi necesar să se facă în mod constant, nu doar în situații izolate. Mascarea continuă poate duce la oboseală extremă și la epuizare, deoarece consumă resurse mentale și emoționale semnificative. De asemenea, poate ascunde adevăratele nevoi ale persoanei autiste, ceea ce face mai dificilă obținerea de sprijin și înțelegere adecvată din partea celorlalți.

Deși comunitatea autistă discută de multă vreme despre conceptul de mascare, specialiștii din domeniul medical și cercetătorii nu au acumulat încă multe cunoștințe despre acesta. Rămâne neclar dacă mascarea este benefică sau dacă, de fapt, poate aduce mai multe dificultăți persoanelor autiste. În încercarea de a înțelege mai bine acest fenomen, cercetătorii au solicitat persoanelor autiste să împărtășească experiențele lor legate de camuflarea trăsăturilor autismului lor.

Indivizii autisti explică faptul că recurg la mascare pentru a-și construi relații sociale și pentru a se conecta cu ceilalți, găsind în acest proces un ajutor. În anumite circumstanțe, precum în mediul școlar sau profesional, persoanele autiste pot alege să își camufleze condiția pentru a nu fi percepute diferit și pentru a se putea concentra pe sarcinile lor. În contextul întâlnirii cu persoane noi, mascarea poate servi la crearea unei impresii favorabile, deschizând calea către potențiale prietenii. Totuși, există momente când persoanele autiste decid să renunțe la mascare în prezența cuiva care le cunoaște bine și pe care îl consideră acceptant, chiar și atunci când manifestările autismului sunt mai evidente.

Diverse studii au identificat că persoanele autiste adoptă o varietate de tactici pentru a-și camufla autismul, pe care le puteți observa rezumate într-o figură anexată studiului. Un exemplu ar fi practicarea expresiilor faciale amicale în oglindă de către persoanele care le găsesc dificil de exprimat în mod spontan. Această practică este denumită "compensare", indicând efortul persoanelor autiste de a depăși o dificultate specifică pe care o au în comparație cu persoanele neautiste. O altă metodă utilizată este "mascarea", prin care persoanele autiste pot ascunde emoțiile reale, de exemplu, prin preluarea subiectelor de conversație ale altora când nu știu ce să spună. De asemenea, unele persoane autiste adoptă strategii pentru a se alinia cu grupul, pentru a evita a fi marginalizate sau tratate diferit, un proces cunoscut sub numele de "asimilare". Un exemplu ar fi acela al persoanelor autiste care stau în apropierea altor copii în timpul recreației, fără să interacționeze direct cu ei.

De ce este important să înțelegem mascarea?

Atitudinile persoanelor autiste față de mascare variază. Pentru unele, mascarea se dovedește a fi benefică, facilitându-le interacțiunea socială, accesul la educație și angajarea, fără a se simți marginalizate din cauza autismului. În contrast, există persoane autiste care preferă să nu fie nevoite să-și ascundă identitatea autistă pentru a-și forma relații de prietenie.

Mascarea poate fi o sarcină solicitantă. Efortul de a suprima anumite trăsături personale și de a se prezenta într-un mod nesincer se poate dovedi extrem de epuizant. Există persoane autiste care relatează că, după o zi întreagă de mascare la școală sau la serviciu, necesită timp de singurătate acasă pentru a se reface. De exemplu, o participantă la un studiu a exprimat că acest proces este „cu adevărat epuizant!”. Mai mult, unii se simt ca și cum ar trăi o viață neautentică și își doresc să renunțe la mascare pentru ca prietenii să-i cunoască așa cum sunt cu adevărat.

Există diferite metode prin care cercetătorii pot evalua mascarea. Una dintre ele este analiza discrepanței între sentimentele interioare ale unei persoane și comportamentul său exterior. Dacă o persoană se confruntă intern cu multe caracteristici autiste, cum ar fi dificultatea de a se adapta la schimbări neașteptate, dar acest lucru nu este observat de ceilalți, este posibil ca acea persoană să recurgă frecvent la mascare. O altă tehnică de evaluare implică folosirea unui chestionar, cunoscut sub numele de Chestionarul de Camuflare a Trăsăturilor Autiste (CAT-Q ), pentru a determina numărul de strategii de mascare utilizate de o persoană.

Este esențial ca specialiștii din domeniul medical și cercetarea științifică să aprofundeze cunoștințele despre practicile de mascare utilizate de persoanele autiste, deoarece acestea pot avea efecte negative asupra sănătății lor. Cercetările indică faptul că există o corelație între frecvența mascării și prevalența tulburărilor psihologice, precum depresia sau anxietatea. Înțelegerea cauzelor acestor afecțiuni psihice este crucială pentru a putea oferi suport adecvat și pentru a îmbunătăți starea de bine a acestor persoane. Deși mascarea poate fi benefică în anumite contexte, cum ar fi necesitatea de a păstra liniștea în timpul unui eveniment școlar, în alte situații poate fi contraproductivă, de exemplu, atunci când comunicarea sinceră cu un medic este necesară. Permiterea persoanelor autiste de a decide când și dacă să recurgă la mascare le-ar putea crește fericirea și le-ar permite să se exprime mai autentic.

Diferențe de gen în camuflarea autismului? 

Există o percepție atât în rândul unor persoane autiste, cât și al cercetătorilor, conform căreia fetele tind să-și ascundă trăsăturile autiste mai des decât băieții. Motivele pentru aceasta ar putea fi legate de o presiune socială mai mare asupra fetelor de a se conforma normelor sociale, sau de o recunoaștere mai puțin frecventă a autismului la femei. Acest obicei al fetelor de a masca mai frecvent autismul ar putea complica identificarea dificultăților cu care se confruntă de către profesioniștii din domeniul sănătății sau educației.

Deși s-au efectuat numeroase studii pentru a explora diferențele de gen în ceea ce privește mascarea autismului, încă nu există un consens. Cercetările au evidențiat că fetele pot prezenta o discrepanță mai mare între ceea ce simt și cum se comportă, sugerând astfel că ele ar putea recurge la mascare mai mult decât băieții. De asemenea, a fost observat că femeile și fetele afirmă că utilizează un număr mai mare de tehnici de camuflare comparativ cu băieții. Totuși, alte studii indică faptul că și băieții și bărbații recurg la mascare destul de des, ceea ce ar trebui să-i facă pe specialiștii în sănătate și educație să fie atenți și la dificultățile cu care se pot confrunta băieții autisti.

Pentru a avea o înțelegere completă a rolului pe care genul îl poate avea în camuflarea autismului, este necesar să se desfășoare cercetări suplimentare. În prezent, este recunoscut că persoanele autiste, indiferent de gen, pot alege să-și camufleze autismul. Prin urmare, este crucial să continuăm dialogul cu toate persoanele autiste pentru a înțelege impactul pe care camuflarea îl are asupra lor.

Bibliografie:

Allison, C., Smith, P., et al. 2018. Development and validation of the camouflaging autistic traits questionnaire (CAT-Q ). J. Autism Dev. Disord. 49:819–33

Bargiela, S., Steward, R., and Mandy, W. 2016. The experiences of late-diagnosed women with autism spectrum conditions: an investigation of the female autism phenotype. J. Autism Dev. Disord. 46:3281–94. Hull, L., Mandy, W., Lai, M., Baron-Cohen, S., 

Cage, E., and Troxell-Whitman, Z. 2019. Understanding the reasons, contexts and costs of camouflaging for autistic adults. J. Autism Dev. Disord. 49:1899–911. 

Hull, L., Petrides, K. V., Allison, C., Smith, P., Baron-Cohen, S., Lai, M.-C., et al. (2017 ). “Putting on my best normal”: social camouflaging in adults with autism spectrum conditions. J. Autism Dev. Disord. 47:2519–34. 

Lai, M.-C., Lombardo, M. V., Ruigrok, A. N. V., Chakrabarti, B., Auyeung, B., Szatmari, P., et al., MRC AIMS Consortium. 2017. Quantifying and exploring camouflaging in men and women with autism. Autism 21:690–702.