Succesul academic în școli este din ce în ce mai legat de stăpânirea de către copii a unei game largi de abilități care se bazează pe utilizarea strategiilor legate de funcțiile executive. Funcțiile executive au un rol crucial în procesele școlare iar dezvoltarea lor începe încă din perioada de preșcolaritate. Implicarea crește pe măsură ce elevii avansează spre clasele gimnaziale și liceu, când au nevoie de abilități complexe.

Succesul academic depinde de capacitatea elevilor de a planifica, organiza și prioritiza sarcinile, materialele și informațiile, de a separa ideile principale de detalii, de a gândi flexibil, de a memora conținutul și de a monitoriza progresul. Este important să ajutăm copiii să înțeleagă cum gândesc și învață și să-i învățăm să folosească strategii în cinci domenii majore ale funcției executive:
- organizare
- prioritizare
- comutare/gândire flexibilă
- memorie de lucru
- automonitorizare, autoverificare

Organizarea și prioritizarea

Încă din clasele primare cerințele curriculumului și ale învățării independente necesită diferite strategii de organizare mai puternice. Aspectele care aduc provocări ale organizării pentru elevi sunt:
• temele pentru acasă: necesită ca elevii să noteze corect toate temele, să aducă acasă materialele necesare pentru munca lor, să finalizeze sarcinile la timp și să nu uite să-și predea munca.
•  proiecte pe termen lung: elevii trebuie să țină evidența multor detalii și să gestioneze mai multe elemente ale proiectelor lor simultan.
• studiu: trebuie să organizeze notițe de clasă, teme și alte materiale pentru a se pregăti pentru teste și ore
• scriere: elevii trebuie să producă compoziții coezive, integrate, analitice, care sunt bine organizate și acordă prioritate detaliilor importante.

De ce este importantă prioritizarea pentru performanța academică? Elevii care înțeleg unde să-și concentreze eforturile într-o anumită zi sau pentru o anumită sarcină sunt capabili să finalizeze sarcini complexe cu ușurință. Elevii trebuie să prioritizeze atunci când efectuează următoarele sarcini:
• Jonglează zilnic cu sarcinile pe termen lung și pe termen scurt
• Selectează cele mai importante informații pentru a lua notițe, a studia sau a scrie
• Gestionează cerințele din partea profesorilor, temelor și activităților extracurriculare fără a pierde evidența termenelor limită importante

Dintre toate abilitățile executive, organizarea și prioritizarea sunt deosebit de importante, în special pentru copiii cu tulburări de învățare și ADHD. Copiii cu tulburări de învățare și ADHD pot fi etichetați greșit ca fiind leneși sau nemotivați, însă în realitate problema este la nivelul funcționării executive, având un nivel mai slab al organizării și prioritizării.

Cum pot părinții să-i ajute pe copii să se organizeze și să prioritizeze eficient?
Copilul poate înțelege valoarea de a fi organizat, dar poate să nu aibă cea mai mică idee cum să ajungă în acest fel. Următoarele strategii pot ajuta copiii să reușească în activitățile academice și să ofere o bază solidă pentru performanța viitoare ca adulți.

Organizarea Timpului
• Folosirea unui calendar de familie pentru a înregistra angajamente importante. Întâlnirile săptămânale ale familiei vă pot ajuta să coordonați programul tuturor, astfel încât să modelați bune strategii de planificare și organizare.
• Ajutați-vă copilul să aleagă calendare (pe hârtie sau electronice ) care pot fi actualizate cu angajamente și sarcini ori de câte ori actualizați calendarul familiei. Încurajați-vă copilul să revizuiască aceste calendare zilnic pentru a anticipa evenimente noi.
• Încurajați-vă copilul să programeze activități distractive (cum ar fi timpul cu prietenii ) împreună cu obligații importante.

Sarcini de organizare
• Învățați copilul să se gândească la un proiect pe termen lung ca la un „film mental”, împărțind sarcinile complexe în bucăți ușor de gestionat (cum ar fi scenele de film ). Utilizați o tablă albă sau o foaie de hârtie pentru a mapa sarcinile în diagrame.
• Încurajați-vă copilul să noteze sarcinile importante într-un calendar și să aloce timpul corespunzător. Se poate învăța copilul să estimeze timpul cât va dura fiecare sarcină și să urmărească trecerea timpulului în timp ce lucrează. Ajutați copiii să facă liste cu teme sau treburi/activități. Lăsați-i să experimenteze satisfacția de a bifa sarcinile pe măsură ce sunt finalizate.

Organizarea materialelor
• Un spațiu de lucru organizat îi ajută pe copii să găsească ușor și independent materialele de care au nevoie pentru teme. Depozitarea materialelor în diferite secțiuni este utilă. De exemplu, toate instrumentele de scris ar trebui să fie amplasate împreună.
• Păstrați materiale de referință, inclusiv calculatoare, dicționare și atlase, lângă spațiul de lucru al copilului pentru teme.
• Ajutați copiii să identifice un moment regulat în timpul săptămânii pentru a-și curăța și a-și organiza rucsacul. Lucrați împreună pentru a face acest lucru o experiență placută încât să devină un obicei
• Încurajați-i să folosească un dosar viu colorat pentru a aduce hârtii importante (cum ar fi temele și alte documente ) la și de la școală, astfel încât acele articole să nu se piardă.

Prioritizarea sarcinilor
• Ajutați copiii să prioritizeze sarcinile pentru acasă în funcție de termenele limită, nivelul de dificultate sau nivelul de stres pe care îl au în legătură cu sarcinile.
• Încurajați-i să enumere pașii necesari pentru a finaliza proiectele pe termen lung.
• Ajută-i să ordoneze sarcinile în mod logic. De exemplu, înainte de a căuta cuvintele din vocabular în dicționar, ei ar putea alfabetiza mai întâi lista.

Prioritizarea materialelor
• Învățați copiii să revizuiască temele și să adune materiale înainte de a începe lucrul, astfel încât totul să fie strâns înainte de a începe lucrul.
• Păstrați cele mai frecvent utilizate obiecte la îndemână, în locații accesibile.

Colaborați cu copilul dumneavoastră și cu învățătorul sau profesorul. Colaborați pentru a dezvolta un sistem de organizare care funcționează pentru copil. Este necesară încurajarea copiilor să-și exprime opiniile și preferințele. La urma urmei, nicio metodă de organizare nu va funcționa decât dacă copilul este dispus să o folosească. Copiii pot fi modelați prin exemplu din partea părinților. Părinții trebuie să arate copilului importanța organizării în propria viață. Subliniați cum o listă de cumpărături dă direcție unei călătorii la supermarket. Crearea unor rutine confortabile este utilă. Cu toții ne dezvoltăm rutine și obiceiuri pentru a trece peste zi. Copilul va beneficia foarte mult dacă știe la ce să se aștepte în timpul unei zile și săptămâni obișnuite de școală. Urmărirea temelor și a temelor scriind într-un planificator în fiecare zi îi oferă copilului un memento vizual despre ceea ce trebuie făcut.

Comutarea și gândirea flexibilă

Flexibilitatea cognitivă sau abilitatea de a gândi flexibil și de a schimba abordările, este o funcție executivă critică pentru învățare și succes în școală.

Elevii care întâmpină dificultăți în comutare se luptă să facă față schimbărilor neașteptate ale programelor, rutinelor sau temelor pentru acasă și pot fi văzuți de părinți și profesori ca fiind „rigizi”, „încăpățânați”. Mulți copii cu tulburări de învățare și ADHD au dificultăți cu flexibilitatea cognitivă.

De ce este gândirea flexibilă atât de importantă pentru performanța academică? Pe măsură ce elevii avansează în clase și curriculumul devine mai complex, ei trebuie să fie capabili să interpreteze informațiile în mai multe moduri și să își schimbe abordările și strategiile atunci când este necesar. De exemplu:
• Înțelegerea lecturii necesită ca elevul să meargă înainte și înapoi între temele majore și detaliile lecturii și să verifice și să sorteze informațiile în timpul citirii.
• Limbajul scris necesită echilibrarea conceptelor importante și ideilor principale cu detaliile pe care un elev dorește să le comunice în scris.

• Competența matematică implică schimbarea între semnificațiile cuvintelor, proceduri și operații.
• Știința și istoria cer elevilor să folosească indicii de context pentru a stabili prioritățile și a se concentra pe cele mai relevante informații.
• Învățarea limbilor străine necesită ca elevii să schimbe între limba lor maternă și limba pe care o învață.
• Studiul și susținerea testelor necesită elevilor să meargă înainte și înapoi între subiecte sau tipuri de probleme care sunt prezentate în diferite formate

Cum poate fi ajutat copilul să devină un gânditor mai flexibil? Dacă copilul are nevoie de ajutor pentru a deveni un gânditor mai flexibil, puteți încerca să introduceți strategiile următoare în activitățile zilnice de acasă, inclusiv temele și timpul în familie (sau singur ).
• Activitățile care implică cuvinte cu sensuri multiple, categorii de cuvinte și puzzle-uri cu numere pot construi abordarea flexibilă a unui copil față de limbaj și numere începând cu anii preșcolari.
• Vizualizarea și discutarea glumelor, ghicitorilor, jocurilor de cuvinte și a cuvintelor cu sensuri multiple îi poate ajuta pe copii să recunoască faptul că ambiguitățile în limbaj pot afecta semnificația și pot întări importanța utilizării indiciilor de context atunci când citesc.
• Înțelegerea citirii: Când copiii întâlnesc cuvinte sau propoziții pe care nu le înțeleg, poate fi util să fie încurajați să se oprească din citit și să pună întrebări cheie, cum ar fi: Există un cuvânt sau o expresie care ar putea avea mai multe semnificații? Pot să subliniez diferite părți ale acestei propoziții pentru a-i schimba sensul?

• Limbajul scris: Dacă rămâne „blocat” într-o sarcină de scris, încurajați utilizarea strategiilor de organizare și prioritizare a informațiilor. Unele instrumente care pot ajuta în acest sens sunt organizatorii grafici pentru a ajuta copiii să schimbe între ideile principale și detaliile de susținere și un sistem de luare de note pe trei coloane pentru a înregistra temele, conceptele sau întrebările majore în prima coloană, detalii relevante în a doua coloană și o strategie de memorie, cum ar fi o imagine, în a treia coloană.
• Matematică: Dacă copiii încearcă să rezolve probleme de matematică într-un singur mod, se poate arăta cum să caute abordări alternative care ar putea fi mai eficiente. Încurajați-i să recunoască nevoia de a trece de la o operație (de exemplu, adunare ) la alta (de exemplu, scădere ). Pune-i să pună întrebări precum: Știu mai multe moduri de a rezolva problema? Seamănă asta cu ceva ce am văzut înainte? Această problemă este aceeași sau diferită de ultima problemă?
• Studiul pentru teste: Arată-i copilului cum să extragă și să memoreze informații din mai multe surse, inclusiv manuale, teme și notițe. Ajutați copiii să recunoască faptul că:
- Trebuie să studieze diferit pentru diferite tipuri de teste. Un test cu alegere multiplă necesită concentrarea asupra detaliilor și faptelor, dar o întrebare tip eseu depinde mai degrabă de a spune povestea.
- Pot fi necesare strategii de studiu diferite în diferite domenii. De exemplu, revizuirea ideilor majore din notițe și manuale este o bună pregătire pentru un test de istorie, dar munca la clasă și temele anterioare sunt mai importante pentru matematică.
- Cu timp, răbdare și practică, îi puteți ajuta pe copii să devină mai flexibili gânditori, ceea ce, la rândul său, îi va ajuta să învețe mai mult și să aibă rezultate mai bune la școală

Memoria de lucru

Când cineva ne spune un număr de telefon, repetăm numerele pentru a le nota înseamnă că ne folosim memoria de lucru. Ea joacă un rol cheie în învățare și în viața noastră de zi cu zi. Memoria de lucru este ca o fundație care sprijină funcțiile executive. Dacă memoria de lucru este slabă, poate aduce piedici pentru aproape oricine, în special copiilor cu ADHD și tulburări de invățare. 

Ce este memoria de lucru?

Copiii folosesc această abilitate atunci când fac calcule matematice sau ascultă o poveste. Ei trebuie să păstreze în minte numerele în timp ce lucrează cu ele. Ei trebuie să-și amintească succesiunea evenimentelor și să se gândească despre ce este povestea.

Există două tipuri de memorie de lucru:
1. Memoria de lucru verbală (auditivă ) legată de sistemul sonor (fonologic ). Când copiii trebuie să urmeze un set de instrucțiuni orale în mai mulți pași, ei folosesc aceste abilități de memorie de lucru. Dacă există o slăbiciune, totuși, este posibil ca aceștia să nu poată ține cont de instrucțiunile în timp ce lucrează cu ele, chiar dacă înțeleg pe deplin ce trebuie să facă. Alte sarcini care necesită utilizarea memoriei de lucru verbale (auditive ) sunt sarcinile de învățare a limbilor și de înțelegere. Memoria de lucru auditivă afectează, de obicei, învățarea mai mult decât memoria de lucru vizual-spațială, deoarece, deoarece atât de multe informații sunt transmise verbal în școală, este mai greu pentru elevi să găsească cu ușurință modalități de a compensa.
2. Memoria de lucru vizual-spațială este ca un bloc de schițe vizual în creier. Ne permite să ne imaginăm ceva, să păstrăm în „ochiul minții”. Elevii folosesc această abilitate pentru matematică și pentru a-și aminti modele, imagini și secvențe de evenimente. Deficitele de memorie de lucru vizual-spațială pot fi confundate cu neatenția 

Cum este memoria de lucru legată de învățare și atenție? Memoria de lucru poate fi o problemă majoră pentru copiii cu ADHD, iar cei cu memorie de lucru slabă cel mai probabil au și tulburări de învățare. Dificultățile cu memoria de lucru pot apărea mai târziu în școală, când intră în joc abilitățile executive de înțelegere și analiză. Dacă un copil are dificultăți de învățare, memoria de lucru slabă poate să adauge dificultăți suplimentare. De exemplu, un elev de clasa a cincea care încă rostește cuvinte în timp ce citește se bazează foarte mult pe memoria de lucru pentru a ajuta la compensare. Acest lucru pune o taxă uriașă asupra sistemului de memorie de lucru. În această etapă se dorește ca lectura copiilor să fie mai automată - pentru ca aceștia să poată privi un cuvânt și să-l recunoască fără a fi nevoiți să atragă atenția sau memoria de lucru pentru a îndeplini sarcina. 

Cum se pot identifica problemele de memorie de lucru? Pentru a ne da seama dacă elevul are o problemă cu memoria de lucru, mai întâi se urmăresc semnele. Copiii cu probleme de memorie de lucru ar putea face următoarele:
• renunță la activități înainte de a le finaliza
• par să viseze cu ochii deschiși des
• ridică mâna pentru a răspunde la întrebări, dar uită ce au vrut să spună (Acest lucru este tipic pentru un copil de 5 ani, dar nu pentru un copil de 11 ani, de exemplu. )
• amestecă materialul în mod necorespunzător – de exemplu, combinând două propoziții
• uită cum să contine o activitate pe care au început-o, chiar dacă profesorul a explicat pașii

Dacă se observă aceste comportamente, se poate lua în considerare testarea formală. Un neuropsiholog poate evalua ambele forme de memorie de lucru utilizând probe standardizate precum subtestele de memorie de lucru din WISC-IV, NEPSY-II, BML (bateria memoriei de lucru )

Automonitorizarea

Automonitorizarea este o funcție executivă care cere elevilor să recunoască când și cum să folosească strategii specifice, să verifice eficacitatea acestor strategii și să ajusteze strategiile în raport cu sarcina în cauză.
Automonitorizarea presupune ca elevii să fie atenți la ceea ce este sarcina, la modul în care abordează sarcina, precum și la rezultatul efortului lor.

De ce este auto-monitorizarea importantă pentru performanța academică? Strategiile de automonitorizare și autoverificare devin din ce în ce mai importante pe măsură ce elevii trec în clasele următoare. De exemplu:
• Înțelegerea cititului implică monitorizarea și decodarea vocabularului (mecanica cuvintelor ), în același timp urmărirea ideilor și detaliilor principale (sensul ).
• Scrierea implică înțelegerea unei sarcini, planificarea și organizarea unei abordări, conectând ideile (sau temele ) principale cu detaliile și faptele - folosind în același timp structura corectă a propoziției, ortografie și gramatică și verificarea dacă produsul finit corespunde obiectivelor atribuite.

• Matematica cere elevilor să monitorizeze modul în care rezolvă problemele (cum ar fi utilizarea operației corecte ), să înțeleagă conceptele și să se asigure că întrebările se potrivesc calculelor finale .
• Știința și istoria solicită elevilor să fie conștienți de înțelegerea conceptelor, vocabularului (cum ar fi cuvintele științifice ) și detaliile (cum ar fi datele istorice ).
• Temele pentru acasă implică înțelegerea sarcinilor, monitorizarea termenelor limită, organizarea materialelor și verificarea acurateței.
• Studiul și susținerea testelor implică monitorizarea a ceea ce elevii știu deja, ceea ce mai trebuie să învețe și cum să facă acest lucru, precum și verificarea lucrărilor finalizate pentru erori.

Elevii cu tulburări de învățare și ADHD au adesea dificultăți de auto-monitorizare eficientă. Ei nu își verifică sau corectează munca în mod eficient. Ei își pierd adesea din vedere scopurile și obiectivele. Este posibil să nu selecteze cele mai bune strategii pentru anumite sarcini și să nu-și identifice cu ușurință erorile. În schimb, ar putea petrece ore întregi lucrând, devenind din ce în ce mai frustrați pentru că deseori:
• nu sunt conștienți de abordările pe care le folosesc pentru a finaliza sarcinile;
• nu recunosc când sunt „blocați” și trebuie să treacă la o abordare diferită pentru a finaliza munca;
• nu monitorizează și nu ajustează în mod independent strategiile pe care le folosesc;
• nu știu să-și verifice sau să corecteze erorile în mod independent.

Cum putem ajuta elevii să învețe să se automonitorizeze și să se autoverifice? Convorbirea cu sine promovează reflecția și o mai mare conștientizare a procesului de învățare și performanță, copiii pot fi încurajați să gândească cu voce tare. Acest comportament poate fi modelat vorbind prin propriile liste de verificare, revizuind planurile și discutând despre cum pot fi evitate erorile.

Strategii pentru a-i ajuta pe copiii să-și monitorizeze singuri temele școlare:

Înțelegerea lecturii
• Încurajați copilul să citească propoziții individuale sau bucăți mici de text și apoi verificați dacă înțelege.
• Învățați copilul să se gândească cu atenție la text, discutând despre personaje, utilizarea limbajului și conexiunile dintre teme și detalii.

Scris
• Ajutați copiii să revizuiască temele și rezultatele acestor teme pentru a urmări progresul.
• Ajutați-i să-și revizuiască cele mai frecvente erori și de acolo să creați o listă personalizată de erori de care să aveți grijă.
• Sugerați-le să folosească pixuri de culori diferite atunci când trec de la rolul de scriitor la cel de auto-editor.
• Încurajați-i să verifice structura și gramatica propozițiilor citind cu voce tare

Matematică
• Arătați copiilor cum să verifice exactitatea muncii lor, comparând o estimare, folosind operația inversă, folosind un calculator etc.
• Ajutați-i să creeze o listă de verificare personalizată identificând erorile anterioare la teste sau exerciții. De exemplu: Am verificat semnele? Am rezolvat toate părțile problemei?

Teme pentru acasă
• Țineți un ceas în apropiere, astfel încât aceștia să poată monitoriza timpul petrecut cu fiecare activitate

Studierea și susținerea testelor
• Consultați împreună orarul pentru a-i ajuta să stabilească un program de studiu – unul cu pauze încorporate pentru exerciții și distracție.
• Încurajați-i să creeze o listă de elemente „nu uita”, acronime sau memento-uri de revizuit înainte de teste.
• Ajutați-i să creeze acronime ca mementouri pentru a verifica erori specifice în timpul și după un test.
• Arătați-i cum să folosească notițe pe două sau trei coloane pentru a studia și a verifica dacă înțelege temele majore. De exemplu: o coloană pentru ideile/termenii principale, una pentru detalii și alta pentru ajutoare de memorie.

Copiii și adolescenții care dezvoltă capacitatea de auto-monitorizare și auto-verificare pot deveni studenți independenți, eficienți și de succes.