Chiar și în era digitală în care trăim, este surprinzător de relevantă abilitatea de a scrie de mână.

Ca adulți, adesea scriem rapid note pe post-it-uri, completăm felicitări de mulțumire și uneori ne menținem un jurnal. Copiii noștri pot folosi tablete și computere, dar capacitățile de a scrie manual rămân fundamentale pentru ei. În etapa preșcolară, își exersează controlul degetelor prin colorarea figurilor. Ulterior, vor începe să lege puncte sau să exerseze scrierea alfabetului. Mai târziu, vor redacta lucrări de mână. Cele mai multe dintre aceste etape sunt trecute cu ușurință de majoritatea copiilor. Dar nu de toți.

Disgrafia este o diferență în învățare care influențează modul în care un copil scrie.

Câteodată, aceasta devine vizibilă de îndată ce copilul ține un creion în mână pentru prima dată. În alte cazuri, poate dura mai mult până să observăm. Poate vei remarca întâi că scrisul copilului tău este dificil de descifrat. Sau că scrie extrem de lent. Observând mai atent, ai putea detecta că îmbină stilul cursiv cu cel de tipar în scrisul său. Sau poate că distanța dintre litere nu este constantă. Sau, poate pronunță cuvintele în timp ce le scrie? Ce se întâmplă este că dezvoltarea cerebrală a copilului are particularități care modifică modul în care acesta percepe și transcrie cuvintele și literele.

Disgrafia implică mai multe aspecte decât doar scrisul dezordonat.

Un scris dificil de descifrat este un indicator obișnuit al disgrafiei, însă unii copii pot reuși să își perfecționeze caligrafia (deși tot vor petrece mult timp scriind ). Studiile au arătat că disgrafia poate avea impact asupra diferitelor tipuri de competențe.

Poate influența controlul manual și al degetelor. Pentru numeroși copii, coordonarea mișcărilor este principalul obstacol. Acesta este motivul pentru care apar scrisuri neclare și rânduri inegale care nu urmează liniile paginii. Dar acesta este și motivul pentru care pot avea probleme la legarea șireturilor (inclusiv după vârsta de 8 ani ) sau pot considera inconfortabilă folosirea tacâmurilor.

Poate avea un impact asupra achiziției limbajului. La alți copii, se observă diferențe semnificative în modul în care procesează cuvintele, structura frazelor și regulile gramaticale. Acest lucru se poate manifesta prin greșeli de ortografie, cuvinte așezate incorect în propoziții, confuzii între verbe și pronume sau tendința de a scrie un cuvânt diferit de cel intenționat.

Poate afecta capacitatea de gândire și memorie. Copiii cu disgrafie ar putea constata că aceasta le influențează memoria și abilitatea de a organiza gândurile. De exemplu, ar putea întâmpina dificultăți în a respecta o serie lungă și complicată de instrucțiuni.

Atunci, care este cauza acestor dificultăți? De ce se luptă un creier cu disgrafie să stăpânească aceste competențe?

Multe elemente contribuie la modul în care funcționează creierul unui copil cu disgrafie. Dar să aruncăm o privire asupra unora dintre cele mai evidente obstacole.

Unul dintre ele este dificultatea de a forma „imagini mentale” ale cuvintelor.

Când citim, creierele noastre încearcă să asocieze imaginile mentale ale cuvintelor pe care le-am memorat cu cuvintele pe care le vedem. Această asociere se face cu o rapiditate fulgerătoare, ceea ce ne permite să citim cu viteze de peste 500 de cuvinte pe minut. Dar această capacitate nu ne este înnăscută. În copilărie, trebuia să pronunțăm cuvintele pe măsură ce le citeam, pentru a instrui creierul să le recunoască doar vizual. Odată cu practica însă, am reușit să depășim etapa de pronunțare. Copiii cu disgrafie întâmpină dificultăți în formarea acestor imagini mentale și, prin urmare, rămân blocați în etapa de pronunțare a cuvintelor.

Disgrafia este strâns legată de dislexie, însă cele două sunt de fapt destul de diferite între ele.

Amândouă perturbă modul în care un copil interacționează cu limbajul, dar acționează prin procese distincte. În cazul disgrafiei, creierul întâmpină dificultăți în a vizualiza cuvintele în minte. Pe de altă parte, în dislexie, dificultatea este în a recunoaște sunetele cuvintelor. În plus, în disgrafie, creierul are probleme cu coordonarea mișcărilor degetelor într-o anumită ordine. Un copil cu dislexie nu are astfel de probleme. Cu toate acestea, un aspect comun este că ambele tulburări afectează memoria operativă. Și este destul de frecvent ca un copil să manifeste atât simptome de disgrafie, cât și de dislexie.

De asemenea, un creier afectat de disgrafie poate avea dificultăți în coordonarea secvențială a degetelor. Pentru a transcrie cuvinte pe hârtie (sau pentru activități precum desenatul sau coloratul ), este necesar să efectuăm mișcări complexe și coordonate ale degetelor. Mulți copii cu disgrafie întâmpină provocări cu aceste mișcări de motricitate fină. De menționat este că acest aspect al disgrafiei este similar cu simptomele unei alte afecțiuni cunoscute sub numele de dispraxie, care afectează, de asemenea, mișcările motorii. De exemplu, un copil cu dispraxie ar putea avea dificultăți în a manipula un stilou. Însă dispraxia nu este asociată în mod direct cu limbajul și scrierea, cum este cazul disgrafiei. Disgrafia ar putea implica și o slabă percepție spațială. Aici, copiii ar putea întâmpina probleme în special atunci când trebuie să deseneze obiecte proporțional. Sau, mai târziu, când trebuie să distribuie corect literele pe o pagină. Este posibil totuși ca aceștia să aibă o ortografie corectă și un control adecvat al degetelor.

Există numeroase strategii pe care le putem implementa pentru a susține copilul dumneavoastră, însă este crucial să beneficieze de un diagnostic corect.

Disgrafia poate fi percepută ca o problemă simplă ("Ce importanță are dacă scrisul de mână nu este impecabil?" ), însă aceasta antrenează o serie de complicații suplimentare. De exemplu, dacă copilul își dedică cea mai mare parte a timpului actului de a scrie, acesta nu va putea acorda atenția necesară aspectelor precum ortografia, punctuația sau organizarea ideilor înainte de a le scrie. Aceasta va conduce la dificultăți în timpul lecțiilor, ceea ce poate submina încrederea în sine. În plus, datorită abilităților bune de citire și comunicare, există posibilitatea ca profesorii să interpreteze incorect situația ca fiind rezultatul unei lipse de efort sau atenție din partea copilului în privința scrisului. Astfel, disgrafia poate avea un impact semnificativ și rapid asupra stării psihologice și emoționale.