Dispraxia este o tulburare care afectează dezvoltarea abilităților motorii, provocând dificultăți în planificarea și executarea mișcărilor fine. Aceasta influențează diverse activități, de la gesturi simple, cum ar fi fluturarea mâinii la revedere, până la sarcini mai complexe, cum ar fi spălatul dinților.

Efectele dispraxiei

Dispraxia este o afecțiune pe tot parcursul vieții, afectând dezvoltarea abilităților motorii. Deși problemele pot persista, dificultățile specifice pot evolua în timp.

Copii mici:
Sugarii cu dispraxie evită adesea târârea și rostogolirea, opunând rezistență sarcinilor ce necesită abilități motorii. Pe măsură ce cresc, aceștia pot experimenta:
- Dificultăți în mișcarea ochilor, mișcând întreg capul în loc de doar ochii
- Probleme în utilizarea ustensilelor de mâncare și în ținerea unei cești
- Dificultăți în mers, sărit, sărit cu coarda, aruncarea și prinderea unei mingi, mersul pe bicicletă
- Dezvoltare întârziată a vorbirii și vorbire neclară
- Lovirea de obiecte
- Stabilirea tardivă a dominanței de mâna dreaptă sau stângă
- Probleme cu activități de finețe, cum ar fi legarea șireturilor sau închiderea nasturilor
- Dificultăți în scris
- Sensibilitate la atingere, disconfort la îmbrăcăminte sau aversiuni față de perierea părului, periajul dinților și tăierea unghiilor
- Simțul slab al direcției

Copii de vârstă școlară:
Dispraxia poate afecta dezvoltarea abilităților sociale, ducând la dificultăți în interacțiunile cu colegii. Deși inteligenți, acești copii pot părea immaturi și unii ar putea dezvolta fobii sau comportamente obsesive.

Corpurile adolescenților care se schimbă rapid pot amplifica stresul pentru tinerii cu dispraxie, adăugând provocările coordonării la dificultățile de vorbire și academice.
- Problemele de coordonare pot fi deosebit de problematice în timpul orelor de educație fizică și activități sportive.
- Dificultățile de vorbire pot perturba conversațiile casuale, cauzând stângăcie socială și reticență în a se angaja în discuții.
- Dificultățile de scriere, cum ar fi formarea slabă a literelor, prinderea incorectă a creionului și scrisul lent pot face munca școlară frustrantă.

Adolescenți și adulți:
Provocările legate de dispraxie afectează viața de zi cu zi a adulților, împiedicând:
- Condusul
- Treburile casnice
- Gătitul
- Îngrijirea personală și activitățile de auto-ajutor
- Dexteritatea manuală necesară pentru scris și tastat
- Controlul vorbirii, inclusiv volumul, tonul și articularea
- Inconsistențe perceptive, conducând la sensibilitate la lumină, atingere, spațiu, gust și miros

Este important de menționat că aceste dificultăți nu indică neapărat prezența dispraxiei. Dacă astfel de probleme persistă, se recomandă o evaluare profesională pentru a determina dacă este vorba de dispraxie.

Dispraxia și alte provocări de dezvoltare: Dispraxia apare adesea împreună cu alte dizabilități de învățare, cum ar fi dislexia și discalculia, precum și ADHD. Simptomele pot fi similare, iar severitatea și varietatea dificultăților pot varia considerabil.

Alte provocări comune pentru persoanele cu dispraxie includ stima de sine scăzută, depresia, problemele de sănătate mintală și dificultăți emoționale și comportamentale. Slăbiciunile în înțelegere, procesarea informațiilor și ascultare contribuie, de asemenea, la dificultățile întâmpinate de persoanele cu dispraxie.

Strategii de sprijin: Deși dispraxia nu poate fi vindecată, intervenția timpurie poate ajuta persoanele să-și gestioneze dificultățile. Terapia ocupațională, logopedică și fizică pot îmbunătăți semnificativ capacitatea funcțională și independența. De la o vârstă fragedă, este esențial ca părinții să ofere răbdare și încurajare copilului. Depășirea dificultăților de comunicare sau mișcare poate fi frustrantă, iar sprijinul parental poate reduce această frustrare.

Persoanele cu dispraxie beneficiază de practicarea sarcinilor simple și avansarea treptată către activități mai complexe. Exercițiile fizice ușoare care dezvoltă coordonarea pot crește încrederea, iar încurajarea prieteniilor poate îmbunătăți înțelegerea și relațiile sociale.