Durata sarcinilor: Pentru a se adapta perioadei scurte de concentrare a elevului, temele școlare ar trebui să fie concise, iar feedbackul referitor la corectitudine să fie prompt. Proiectele mai ample ar trebui să fie divizate în segmente accesibile. Este necesar să se stabilească limite scurte de timp pentru finalizarea temelor, care pot fi monitorizate cu ajutorul cronometrului.

Instruire directă: Concentrarea asupra sarcinii se îmbunătățește când elevul cu ADHD este implicat în activități ghidate de profesor, în contrast cu activități independente efectuate la bancă. În plus, predarea tehnicilor de luare a notițelor sporește eficacitatea instruirii directe. Atât înțelegerea, cât și comportamentul în timpul sarcinilor, se dezvoltă odată cu aceste abilități.

Tutorat între colegi: Tutoratul între colegii de clasă oferă multe dintre elementele instrucționale cunoscute pentru promovarea succesului elevilor cu ADHD. De exemplu, acesta oferă feedback frecvent și imediat.

Programare: Având în vedere dovezile că performanța elevilor cu ADHD scade pe măsură ce ziua avansează, se recomandă ca lecțiile academice să fie programate dimineața. După-amiaza, când abilitățile de rezolvare a problemelor sunt mai scăzute, ar fi potrivite activități mai fizice și non-academice.

Noutate: Introducerea materialelor noi și atractive, care sunt puternic motivante, poate îmbunătăți atenția elevilor. De exemplu, sporirea elementelor de noutate și interes în sarcini, prin creșterea stimulării (cum ar fi culoarea, forma, textura ), ajută la reducerea activității excesive, îmbunătățește atenția și crește performanța generală.

Structura și organizarea: Lecțiile ar trebui să fie bine structurate, iar punctele esențiale să fie clar subliniate. De exemplu, furnizarea unui plan al lecției poate ajuta la luarea notițelor și la îmbunătățirea memoriei ideilor principale. Elevii cu ADHD demonstrează o performanță mai bună în sarcinile de memorie când materialul le este prezentat într-un mod semnificativ.

Reamintiri ale regulilor și indicii vizuale: Regulile pentru elevii cu ADHD trebuie să fie clar definite și specifice, și să fie frecvent întărite prin metode vizuale. Regulile bine structurate, alături de consecințe clare, sunt esențiale. Nu este suficient să ne bazăm doar pe memoria elevilor. Reamintiri vizuale sau indicii referitoare la reguli ar trebui să fie amplasate în întreaga clasă. De asemenea, este util să se revizuiască regulile înainte de tranzițiile între activități și după pauze școlare.

Reglarea tempoului de lucru: Când este posibil, este benefic să se permită elevilor cu ADHD să își decidă propriul ritm de finalizare a sarcinilor. Comportamentele problematice asociate ADHD-ului sunt mai puțin intense când elevii lucrează în ritmul lor, comparativ cu situațiile în care ritmul este impus de alții.

Instrucțiuni clare: Deoarece elevii cu ADHD întâmpină greutăți în urmărirea instrucțiunilor cu mai mulți pași, este esențial ca acestea să fie concise, precise și directe. Pentru a asigura înțelegerea, este util să li se ceară elevilor să reformuleze instrucțiunile în propriile cuvinte. Profesorii trebuie, de asemenea, să fie pregătiți să repete instrucțiunile frecvent și să realizeze că elevii pot să nu fi fost atenți la informațiile oferite.

Mișcare fizică utilă: Elevii cu ADHD pot întâmpina dificultăți în a sta pe loc. De aceea, planificarea unor activități fizice productive este importantă. Este benefic să li se ofere șanse de mișcare controlată și să se dezvolte o serie de activități fizice pentru toată clasa, cum ar fi pauzele de întindere. Alte activități pot include drumuri la tablă, ascuțirea creioanelor, livrarea unei notițe către un alt profesor, udarea plantelor, statul în picioare în bancă în timpul lucrului. Alternarea activităților statice cu cele ce permit mișcare este esențială. Este important ca profesorii să fie flexibili și să ajusteze cerințele instructive, deoarece în anumite zile este mai greu pentru elevi să stea nemișcați.

Participare activă vs. pasivă: Conform ideii de a permite mișcare fizică productivă, activitățile care necesită răspunsuri active, în loc de pasive, pot ajuta elevii hiperactivi să își transforme comportamentele perturbatoare în răspunsuri constructive. Deși poate fi dificil pentru acești copii să asculte prelegeri lungi, profesorii pot descoperi că elevii cu ADHD pot participa cu succes la aceleași prelegeri dacă sunt implicați activ (de exemplu, să ajute cu materialele audio-vizuale sau să noteze punctele esențiale pe tablă ).

Minimizarea distragerilor: Cercetările nu susțin eliminarea totală a tuturor factorilor de distragere din mediul elevului. Totuși, având în vedere dificultățile elevilor cu ADHD de a-și menține atenția, este important să se reducă elementele alternative atractive care pot distrage de la sarcina în curs.

Anticipare: Cunoașterea ADHD și a simptomelor sale principale este utilă în a anticipa situațiile dificile. Este important să se țină cont de faptul că unele situații vor fi mai dificile decât altele. De exemplu, sarcinile care presupun rezolvarea problemelor dificile sunt deosebit de problematice. Aceste situații ar trebui anticipate și realizate acomodări corespunzătoare. Când se prezintă o sarcină pe care profesorul bănuiește că ar putea depăși capacitatea de atenție a elevului, este adecvat să se reducă lungimea temei și să se pună accent pe calitate, mai degrabă decât pe cantitate.