Oamenii divorţează din foarte multe motive şi, în cele mai multe din cazuri, este rezultatul multor ani de nemulţumire, nefericire şi conflicte în cadrul relaţiei. Se poate ivi deoarece soţii nu erau compatibili încă de la început sau din cauză că unul dintre ei nu-şi mai simte nevoile emoţionale împlinite în cadrul cuplului. Alteori, relaţia nu a reuşit să devină destul de flexibilă pentru a face faţă problemelor sau stresului sau partenerii şi-au asumat în mod disproporţionat responsabilitatea pentru fericirea cuplului. În orice caz, divorţul se desfăşoară în mai multe etape, unele ce preced divorţul legal, altele ce se întind uneori pe durata multor ani.
Partenerii de viaţă rareori divorţează în acelaşi timp din punct de vedere emoţional, aşadar există un partener care părăseşte şi cel care este părăsit. Depresia de după divorţ poate apărea şi în cazul primului şi celui de-al doilea. Am putea crede că dacă tu eşti cel care ai luat decizia de a divorţa, eşti neaparat împăcat cu decizia ta şi nu mai ai motive de nefericire. Totuşi, sentimentul eşecului, reminescenţele emoţionale după o relaţie în care ai crezut te pot duce la starea de tristeţe, depresivitate, incertitudine a valorii personale.
Fie că treci printr-o depresie de după divorţ, fie că nu, perioada următoare este una a descoperirii de sine, poate chiar de creştere personală, de analiză şi autoevaluare. Multe persoane se angrenează imediat în alte relaţii, fie că pur şi simplu au întâlnit pe cineva care pare mai bun, mai interesant, fie din teamă de singurătate, din obişnuinţa de a fi în cuplu, fie pentru că fostul partener sau fosta parteneră se află într-un nou cuplu. Mai ales atunci când vii după o relaţie îndelungată, ce a presupus trăirea unor sentimente intense şi mai ales dacă nu eşti împăcat sau împăcată cu divorţul, nu este recomandat să te arunci imediat într-o relaţie tampon, de sacrificiu. În primul rând, evidenţele statistice arată că incidenţa divorţului sau separării la a doua căsătorie este mai crescută decât la prima căsătorie.
Divorţul poate fi însoţit şi de sentimente contradictorii, ambivalente, între autoculpabilizare până la învinuirea fostului partener de toate problemele cuplului. Ar fi dificil de gestionat o nouă relaţie atâta vreme ce nu eşti sigur de natura sentimentelor faţă de fostul sau fosta. Facem de multe ori greşeala de a ne construi portretul partenerului ideal în funcţie de nevoile, dorinţele, experienţele noastre, astfel că noul partener ar putea fi învestit cu anumite calităţi ideale pentru noi. O altă greşeală foarte des întâlnită este cea a comparaţiilor între fostul şi actualul personaj din viaţa lor, lucru ce poate fi dureros şi neproductiv, noul partener simţind de obicei că trebuie să plătească pentru greşeala celuilalt.
Oamenii au tendinţa de a face alegeri similare, deci s-ar putea să te învârţi între parteneri cu trăsături asemănătoare. Einstein oferea o definiţie foarte frumoasă nebuniei : "Să faci acelaşi lucru iar şi iar şi să aştepţi rezultate diferite este culmea nebuniei!". Ca să fii apt pentru a face alegeri mai bune şi pentru a avea un comportament mai bun în noua relaţie, ar fi util mai întâi să treci prin procesul introspecţiei, să încerci să afli mai multe despre tine, să-ţi rezervi timp pentru propria însănătoşire emoţională. Încearcă să înţelegi de ce a eşuat prima căsnicie, să-ţi redefineşti priorităţile de viaţă şi să afli ce-ţi doreşti cu adevărat de la o nouă relaţie, precum şi ce ai de oferit, cu ce poţi contribui tu într-o relaţie armonioasă.
Oamenii care se aruncă în mod prematur în noi relaţii romantice riscă să nu trăiască relaţia în mod unic şi autentic, dar să se folosească de ea pentru a umple vidul interior creat de divorţ. Adesea, aceste relaţii sunt bazate pe nevoia de contact social şi companie. De multe ori, există aşteptări în privinţa unei aventuri sau a unui salvator magic. Drama noilor experienţe sexuale poate deveni totodată o testare a puterii sau abilităţii continue de atracţie.
Perioada medie de timp pentru adulţi de a ajunge la divorţul emoţional este de la unu la doi ani după decretarea legală a divorţului. Această perioadă este una extrem de favorabilă reconstruirii de sine, relaţiile sociale ar trebui păstrate la nivel ocazional şi ar trebui orientate spre distracţie şi prietenie.
Nu te folosi de un nou partener sau de o nouă parteneră pentru a-ţi întări convingerea că încă mai poţi să cucereşti, că meriţi să fii iubit sau în intenţia de a provoca sentimente de geloziei fostului sau fostei. Valoarea personală nu stă în numărul de cuceriri, iar dacă fostul partener nu reacţionează precum ţi-ai dorit vei trăi iar sentimentul devalorizării şi nesiguranţei, al angoasei. Este perfect acceptabil şi recomandat să porţi dialoguri cu tine, să-ţi îmbunătăţeşti competenţele sociale prin diversificarea grupurilor de prieteni, a obiectivelor persoanele şi profesionale.
Nu în ultimul rând, în cazul în care ai deja copii, să introduci un nou personaj în viaţa acestora, înainte ca ei să fi înţeles şi acceptat divorţul de celălalt părinte, le poate provoca confuzie şi sentimente negative faţă de tine, dar şi faţă de noua partener.