Cât de liberi suntem defapt?

Trăim într-o lume în care pare că democraţia predomină şi ne dă iluzia cum că am fi liberi şi putem să decidem în fiecare moment al vieţii noastre ce anume dorim să facem şi faptul că suntem liberi să ne luăm decizile proprii asupra existenţei noastre .Dar mi-aş permite să intervin cu o întrebare reflexivă : oare sistemul ne oferă libertatea sau propriul nostru self este responsabil cu aceasta ?

De câte ori ni se întâmplă să aprindem o ţigară fără a avea nevoie de ea, să mergem la o întâlnire cu prietenii fără a dori, să ne prezentăm la nunţi doar pentru un act de prezenţă, să stăm la un film la cinema fără a ne place, să nu spunem unui prieten emoţiile care le simţim pentru a nu-l supăra, sau să ne logăm pe facebook fără a avea un obiectiv anume ...
În ce măsură suntem noi în acele momente ? Şi ce ne face să acţionăm împortriva noastră?Căci trăim în deomcraţie şi avem dreptul la libertatea noastră de a ne exprima orice am dori să exprimăm şi de a acţiona pe bunul nostru plac .Unde încep aceste inhibări personale, ce ne face să le menţinem în timp şi unde duc aceste inhibări ?
Încă din copliaria timpurie copilul se află în situaţia de a se confrunta cu proprile emoţii şi acţiuni şi începe să cântărească dacă ele sunt validate sau nu de către exterior .Se spune că părinţii sunt oglinda copilului, ei încearcă să ne educe din conceptele propriei lor experienţe de viaţă însă apare acest zid în care nu îţi este permis să acţionezi cum ţi-ai dori şi trebuie să te supui pentru a satisface o normă a părinţilor respectiv a societăţii care am putea-o identifica ca fiind începuturile angoasei şi primul contact cu lezarea libertăţii personale .Acest comportament este susţinut în timp de către fiecare dintre noi, ba chiar mai mult este întărit în gimnaziu, liceu, facultate .Este bună atunci educaţia şi tot ce implică ea? Cu siguranţă are o importanţă majoră .Imaginaţi-va ce haos ar exista pe pământ fără nişte norme şi fără un supraconştient colectiv sau şi mai apocaliptic, cum ar arăta universul fără legile fizicii ?

Dar oare nu ţine de noi să ne purificăm şi să punem în balanţă aceste credinţe personale când ajungem la o vârstă în care avem o personalitate formată şi putem să identificăm ceea ce dorim să păstrăm în noi din toate aceste credinţe şi care dintre ele dorim să le înlăturăm din existenţa noastră, cele cu care nu ne identificăm .Ce ne face să nu facem acest lucru şi să ne continuăm funcţionarea dupa principiile părinţilor sau a profesorilor sau a altor oameni importanţi din viaţa noastră şi să nu ne găsim acel self autentic, acea cale personală, în care să devenim noi în adevărata noastră ideologie şi adevăratele noastre valori .Să intervină aici o oarecare frică ? O frică de singurătete, o frică de abandon, o frică de reusită, o frică de noi înşine ? Cum am putea ajunge la noi dacă nu stăm în profunzimea noastră şi fugim în tot felul de activităţi în care ne complacem şi nu ne identificăm deloc cu ele, mai mult de atât considerăm că ne aduc fericirea .În ce masură suntem responsabil în faţa propriei noastre existenţe şi în ce masură luăm caii de hamuri să ne responsabilizăm în faţa libertăţii şi a vieţii noastre .
Detaşându-ne pentru o perioadă de toate mijoacele noastre de funcţionalitate actuală am putea să avem nişte gânduri relefxive asupra existenţei noastre, putem să intrăm în noi şi să găsim multe resurse noi şi multe lucruri care ne produc satisfacţie şi de care am uitat, cu care ulterior să intrăm înapoi în viaţă aşa cum dorim noi nu acum doresc alţii .Stând în vârtej ajungem să ne pierdem identitatea, neştiind exact cine suntem şi ce ne reprezintă şi în modul aceasta ajungem să ne autosabotăm şi să devenim călăul propriei noastre existenţe .Faptul că am putea rămâne cu aceleaşi principii ar putea fii doar o confirmare că cine am fost până acum doresc şi decid să fiu în continuare .Iar faptul că devin conştient de propia mea identitate şi libertate îmi aduce un plus de cunoaştere asupra existenţei mele, asupra dorinţelor personale şi asupra ulterioarelor decizii cu care urmează să mă confrunt în viaţă .
Oare cât de liberi suntem?
Oare am decis să fim cine suntem acum? s-au doar ni s-a întâmplat...


Chetreanu-Don Paul