De cele mai multe ori, persoanele care sforăie au un contact deficitar cu societatea, prezintă o incapacitate - pe timpul zilei - de a dobândi spaţiul şi respectul considerat cuvenit, comunicarea le este uneori dură şi necizelată. Toate acestea indică faptul că au o pretenţie inconştientă de dominare a semenilor şi nu ajung la echilibrul dintre a oferi şi a primi. Ca efect colateral (din cauză că îi ţin pe ceilalţi la distanţă prin acest comportament ), de multe ori, din cauza sforăitului, aceşti oameni ajung să fie lăsaţi singuri noaptea. Ca soluţie pentru un om care sforăie, sugestia este să înceapă să-şi recunoască dificultăţile în a-i respecta necondiţionat pe cei din jur, să lase şi alte fiinţe să trăiască alături de el, să dezvolte sentimente pozitive şi faţă de nevoile altora, să practice ascultarea activă, să-şi recunoască tiparul de comunicare nearmonios, să mediteze asupra propriei vieţi lăuntrice privind mai puţin în afară şi mai mult înlăuntrul său, să identifice alte metode pentru a beneficia cel puţin noaptea de odihnă şi să observe că el însuşi este cel care se deranjează şi îşi pune piedici cel mai mult.