Suntem cu toții de acord asupra faptului că există frontiere ale cunoașterii abia născute și încă neexplorate. Una dintre aceste zone noi este neuroștiința, studiul creierului. Folosind experimente creative și tehnologie de ultimă generație, s-a descoperit că arta leadershipului își are rădăcina în știință. Astfel, începem să aflăm ce funcționează și ce nu în încercările noastre de a-i motiva pe cei cu care lucrăm și pe care îi influențăm. Conform Evan Gordon, principiul fundamental organizator al creierului este cel al răspunsului de tip risc-recompensă. De cinci ori pe secundă, la nivel inconștient, creierul scanează mediul din jur și se întreabă: este sigur aici sau este periculos? Evident, creierul preferă răspunsul legat de siguranță deoarece astfel poate opera la cel mai sofisticat nivel. Într-o astfel de stare de siguranță, oamenii presupun automat că ceilalți au intenții pozitive și ajung să folosească inteligența colectivă. Acest lucru îi face să se simtă motivat să meargă mai departe având capacitatea de a gestiona ambiguitățile. În caz contrar, atunci când creierul sesizează un pericol, creierul intră în starea de Luptă sau Fugi, ceea ce unii numesc Deturnarea Amigdalei (eliberarea hormonilor de stres ). Într-un context de gen, oamenii devin suspicioși, mai puțin capabili să-și folosească partea conștientă a creierului (Neocortexul ) și, metaforic, se retrag. Cu alte cuvinte, când nu suntem siguri în legătură cu o situație, o vom trata automat ca nesigură și vom începe să ne retragem. Așadar, cum s-ar putea influența creierele celorlalți pentru ca situațiile să fie interpretate drept satisfăcătoare, nu riscante? Există patru stimuli primari - care formează acronimul TERA - ce influențează felul în care creierul citește orice situație prin adresarea unor întrebări sieși, de răspunsurile acordate depinzând valoarea coeficientului obținut: T de la Trib - Ești cu mine sau împotriva mea? E de la Expectativă - Știu ce-mi aduce viitorul sau nu știu? (anticiparea viitorului ca fiind sigur ) R de la Rang - Ești mai important sau mai puțin important decât mine? (dincolo de statut se află modul în care este afișată puterea ) A de la Autonomie - Am un cuvânt de spus sau nu în această situație? (măsoară gradul de libertate ) Cu cât reușim să creștem valoarea coeficientului TERA, cu atât oamenii se vor simți mai motivați și angajați să meargă mai departe. Corina Marcu, Consilier psihologic