Am întâlnit frecvent în cărți sau cursuri de dezvoltare personală și terapie ideea că iubirea de sine este răspunsul pentru toate problemele noastre. Mi se pare că pe cât de simplu de spus este, pe atât de greu de făcut se dovedește! De am avea o bagheta magică pe care să o folosim și ZBANG! ne iubim sinele și ne acordăm acea iubire necondiționată după care am râvnit toată viața, încă din copilărie…

În realitate, cei mai mulți dintre noi nu reușim să ne acceptăm și să ne iubim pe noi înșine, însă pretindem asta celor apropriați nouă.

Pentru unii dintre noi, mai raționali, cuvintele „iubire de sine" sau „acceptare de sine" ne duc cu gândul la narcisism. Pentru alții, mai religioși, iubirea înseamnă sacrificiu de sine. Iar pentru cei care au trăit în relații abuzive iubirea este asimilată cu durerea. De fapt, acceptarea și iubirea sunt sentimente pe care fiecare ființă le râvnește; ele pot fi oferite dar și primite, de la și către ceilalți, însă putem oferi iubire și acceptare și către sine.

De fapt, a ne oferi nouă înșine acceptare necondiționată poate fi un prim pas în crearea unor relații sănătoase și armonioase.

Aspectele pe care le respingem în noi înșine și experiențele negative pe care nu reușim să le integrăm ca parte din persoana noastră pot avea repercusiuni: imaginea și stima de sine este afectată, dar și relațiile pe care le avem cu cei din jur. Stima de sine scăzută este adesea întâlnită la diferite forme de psihopatologie, tulburări de personalitate, tulburări de alimentație sau în suicid.

De altfel, observăm la tot pasul în societatea de azi diverse forme, evidente însă, ale respingerii de sine: femeile abuzează de machiaj sau intervenții estetice pentru a se ascunde sub o mască sau duc cure drastice de slăbire, ori bărbați care abuzează de statut și putere, de fapt din frica de a nu fi acceptați așa cum sunt.

Totuși, nuanțele fine ale aspectelor din noi înșine pe care nu le acceptăm ne scapă. Cum știm dacă imaginea de sine și propria noastră poveste de viață ne bântuie de fapt viața? În rândurile care urmează am pregătit niște posibile indicii a ceea ce poate merge în direcția greșită în viața ta atunci când efectiv nu îți acorzi suficientă recunoaștere și iubire.

1. Relațiile toxice - relațiile tale sunt marcate în mod frecvent de certuri, incertitudine, critică, tristețe sau dificultăți emoționale. În loc să investești mai multă energie în cel de lângă, mai bine te-ai redirecționa spre sine; investește timp, iubire și energie în tine!

2. Relațiile dificile cu părinții sau familia de origine - Conectarea aduce durere, inclusiv conectarea cu sinele. La modul ideal, părinții sunt cei care ar fi trebuit să răspundă nevoilor fiziologice sau emoționale ale copiilor în primii ani de viață, însă se pare ca mulți dintre noi nu au avut acest prilej și am trăit în familii disfuncționale. Atunci când nevoile noastre emoționale au fost neglijate, ne-am pus singuri mai prejos și ne-am inhibat dorința de iubire și conectare. Astfel, se poate forma credința conform căreia eu, sentimentele și nevoile mele nu sunt adecvate. Aceasta poate lua naștere chiar și la o vârstă foarte fragedă, atunci când eram bebeluși, ceea ce ne determină, pe mulți dintre noi, ca la nivel inconștient să nu ne acceptăm propria noastră persoană, personalitate, nevoi și trăiri.

3. Incapacitatea de a spune „nu" - ți-e greu să refuzi oamenii, la locul de muncă și în viața personală. Te dai peste cap pentru a mulțumi pe toată lumea.

Agreabilitatea este trăsătura de personalitate care se pare ca este unul din principalele motive care aduce oamenii în cabinetele de psihoterapie. Aceste persoane de obicei au probleme la locul de muncă, adesea sunt suprasolicitate și prezintă forme de oboseală cronică. Ele dau totul pentru ceilalți în dorința de a-și câștiga respectul, însă efectul este de obicei opusul, ele sunt adesea desconsiderate, respinse și neapreciate. Oamenii apelează la ele doar atunci când au nevoie de ceva, întărindu-le ideea că sunt iubite doar atunci când sunt utile. Credința din spatele acestor comportamente, inconștiente bineînțeles, este că ele nu sunt demne de respect sau de a avea un loc lângă ceilalți, așadar, ele trebuie să lucreze din greu și să-și demonstreze valoarea în fața celorlalți.

4. Conflicte frecvente și ireconciliabile în mod constant în diferite aspecte ale vieții (cuplu, familie, muncă )

Atunci când noi înșine nu am acceptat părți mai întunecate din noi și le-am băgat sub preș, ele ni se întorc sub diverse forme. Cu toții avem părți întunecate și cu toții greșim în viață, iar uneori suntem conduși de dorința de a domina și de a avea putere. Din nou, acceptarea de sine și cunoașterea propriilor aspecte negative ne poate duce către o parte utilă a vieții, ajutându-ne să ne canalizăm energiile mai productiv și să ne controlăm comportamentele.

Probabil aș putea continua lista, însă totul, în opinia mea, duce la aceeași lecție de viață, de care cu toții avem nevoie, și anume: cum aducem mai multă acceptare și iubire pentru propria persoană? Această lecție este mult mai ușor de aplicat atunci când suntem în terapie, când cineva ne arată ce este acceptarea necondiționată, decât atunci când lucrăm singuri la propria noastră dezvoltare personală. Noi nu știm, pur și simplu, cum să fim îngăduitori cu noi înșine.

În procesul terapeutic, clientul are parte de acceptare necondiționată din partea terapeutului. Terapeutul arată acceptare necondiționată în mod indirect clientului prin atitudinea lui noncritică. Nesusținând credințele negative ale clientului despre el însuși, terapeutul ajută la dizolvarea emoțiilor negative ca rușinea și vinovăția, acceptă și este martor la furia clientului și la toate aspectele negative care ies la suprafață, vede părțile bune ale omului, crede cu tărie în potențialul lui și îl încurajează la fiecare pas. Terapeutul ține de mână clientul chiar și atunci când drumul este întunecat sau când decizia clientului poate nu este cea mai bună.

Eu consider că avem cu toții nevoie de această experiență în viață și să învățăm, în cele din urmă, cum să fim propriul nostru terapeut, cum să ne acceptăm necondiționat.