Uită de asta!

Nu-ți mai aminti de ce a fost!

Treci peste ce nu îți face bine.

Lasă trecutul acolo!

Trecutul nu poate fi schimbat.

Vă sunt cunoscute aceste replici? Ele au un singur scop, să anuleze durerea… Dar își ating ele scopul? Pentru cât timp? Care sunt consecințele atunci când anulezi ceea ce simți?

Tristețea ar putea primi un premiu pentru cea mai evitată și negată emoție, trăim într-o societate care ne învață de mici să ne înghițim lacrimile, că nu avem motive reale de plâns, și făcând asta și azi și mâine, tot ce poți să faci este să râzi, și râzi … Râzi când te doare, râzi când îți este frică, râzi când te simți dezamăgit și râzi când… când te întrebi de ce râzi? Pentru că nu știi ce mai simți. Tot cei din jurul tău au grijă să te atenționeze că acum poți să râzi, acum ai toate motivele să fii fericit. Fericit… Păi, tu ai fost tot timpul fericit. Sau nu? Până acum ai râs, doar nu ai plâns; nu este acesta semnul fericirii? În teorie da, râzi când ești bucuros și plângi când ești trist. Practic, când blochezi tristețea, blochezi și bucuria. În timpul unei intervenții medicale primești anestezie generală, cu ajutorul ei nu vei simți durerea iar medicii își vor putea face treaba. Dacă în timpul anesteziei, cineva te-ar mângâia sau ți-ar face un masaj, tu nu ai putea să simți plăcerea oferită pentru că ești insensibil la orice stimul. Și cu toate acestea, ne așteptăm ca anestezia emoțională să aibă alte efecte, să rămânem insensibili la tristețe, dar să ne putem bucura de lucrurile care ne produc plăcere. Ei bine, acest lucru nu se va întâmpla, de aici vine și întrebarea „Ce simt eu acum?" dar și nedumerirea oamenilor de lângă noi, care nu înțeleg de unde nevoia de a ne re-întoarce în trecut, în acel loc și moment care ne-a provocat durerea… De ce nu putem să uităm și să trăim fericiți în continuare? Pentru că anestezia emoțională nu ne oferă acces la nicio trăire. În schimb - „Jalea ce nu-i eliberată prin lacrimi face alte organe să plângă." Henry Maudsley

Cu alte cuvinte, corpul nostru are propria memorie și propria inteligență, el a înghițit acel trecut și-l poartă în continuare chiar dacă noi ne păcălim că l-am uitat, că nu ne-a afectat, corpul știe că acel trecut are nevoie să fie adus la suprafață, să fie văzut, acceptat, spus. Doar acceptând că un eveniment din trecut ți-a produs o mare durere, doar alegând să trăiești acea tristețe, chiar și acum după mulți ani, doar vorbind despre ce s-a întâmplat atunci și cum te-a afectat acea întâmplare în acel moment, vei putea să simți și bucuria, iubirea și adevăratele beneficii pe care le are râsul.

     Oamenii care îți cer să uiți trecutul, să fugi de tristețe, sunt oamenii cărora le este frică de această emoție, pentru că și ei au negat-o de-a lungul vieții, pentru că și lor le este frică să se întâlnească cu ea, cum ar putea ei să te ajute pe tine, când nu s-au putut ajuta pe ei, când singura lor modalitate de supraviețuire a fost fuga. Dar cum poți să fugi de realitate? Chiar dacă este realitatea copilului de acum 20 de ani, ea și-a lăsat amprenta asupra adultului care ești.

Prezentul este plin de trecutul uitat! În concluzie, în prezent nu faci decât să re-trăiești fragmente din trecut. De ce se întâmplă asta? Poți tu să gestionezi o informație pe care nu o cunoști, la care nu ai acces, o informație asupra căruia nu te oprești suficient de mult încât să-i înțelegi mecanismul? Nu, nu poți! Nu ai nicio influență asupra stării tale de sănătate dacă nu cunoști alimentele și obiceiurile care îți deteriorează sănătatea, dar dacă te oprești asupra acestor informații, dacă ești dispus să accepți că un anumit aliment îți provoacă suferință, atunci știi ce poți să faci ca să elimini efectul lui asupra ta; dacă te prefaci sau refuzi să vezi acțiunea lui negativă, atunci pregătește-te ca răul să te ia prin surprindere. Orice lucru pe care îl cunoști îl poți gestiona, puterea este la tine. La polul opus, orice lucru necunoscut poate avea un efect asupra ta ce nu apare în aria ta de control. Deci, de ce să uităm trecutul?!

Ca să poți trăi conștient în prezent, mai întâi ai nevoie să te întorci în trecut, doar recuperându-ți amintirile și oferindu-le locul cuvenit, îți vei putea crea o viață autentică. Făcând acest lucru te vei elibera de frânghiile invizibile pe care trecutul le are asupra ta și cu ajutorul cărora te face să re-trăiești acum emoțiile negate altădată.

Mergi în trecut, ca să rămâi prezent…