Rolul de părinte este una dintre cele mai complexe și delicate sarcini din viața noastră. Când devenim părinți, suntem conștienți de responsabilitatea enormă pe care o avem nu doar față de propriile noastre vieți, ci mai ales față de viitorul copiilor noștri. Deciziile pe care le luăm astăzi pot modela caracterul și viitorul lor, influențându-le percepția asupra lumii și modul în care vor face față provocărilor vieții. Una dintre cele mai importante decizii pe care trebuie să le luăm ca părinți este legată de cum stabilim limitele și echilibrul între libertatea de a alege a copilului și necesitatea noastră de a-i ghida pașii.Așadar, te invit să aflăm cum și ce decizii este sănătos să ia copiii, atât raportat la dezvoltarea psiho-emoțională a vârstei, cât și din perspectiva daunelor pe care libertatea de decizie a copilului gestionată greșit de către părinte o poate avea asupra viitorului celor mici. CÂND? CE? CUM ? Deși este important să lăsăm copilul să învețe treptat cum să ia decizii, este esențial ca aceste alegeri să fie adecvate vârstei și nivelului de maturitate. Iată câteva exemple de decizii pe care le poate lua copilul într-o ordine cronologică a vârstei, corelând cu exemple de decizii pe care aceștia le pot lua în acea perioadă.în funcție de vârstă: La 3-4 ani: Copilul poate decide ce haină să poarte sau ce jucărie să aleagă pentru joacă. Aceste decizii sunt simple, dar contribuie la dezvoltarea autonomiei și încrederii în propriile alegeri. La 5-6 ani: Copilul poate alege ce activități vrea să facă într-o zi, cum ar fi ce jocuri să joace sau ce cărți să citească. Totodată, poate învăța să își aleagă un mic mic dejun, în funcție de opțiunile stabilite de părinți. La 7-9 ani: La această vârstă, copilul poate să ia decizii mai complexe, cum ar fi alegerea unei activități extrașcolare sau stabilirea unui program pentru temele . Acesta este un moment potrivit pentru a-l învăța să își gestioneze timpul. La 10-12 ani: Copilul poate decide asupra modului în care își organizează timpul liber (exemplu: programul de vizionare a televizorului, alegerea unui sport de practicat sau a unui hobby ). Totodată, poate contribui la stabilirea unor reguli în familie, sub îndrumarea părinților. La adolescență (13-18 ani ): Adolescenții pot lua decizii mai importante, cum ar fi alegerea carierei, alegerea prietenilor sau gestionarea propriilor relații. Totuși, este esențial ca părinții să fie un ghid și să intervină atunci când deciziile pot afecta negativ viitorul adolescentului. Dacă este normal și benefic pentru un copil de 3-4 ani să poată alege ce haină își dorește să poarte la grădiniță, iar aceasta este o decizie mică, dar importantă pentru dezvoltarea unui sentiment de autonomie, totuși, când lăsăm copilul să decidă asupra unor aspecte mult mai mari, cum ar fi programul de vizionare a televizorului sau meniul zilnic, începem să punem la încercare limita vârstei și maturității lui. De ce ?pentru că el încă nu are capacitatea de a înțelee pe deplin noțunea de timp, da nici de a se autolimita de la activitățile care îi fac plăcere sau prezintă interes. Ce se întâmplă când lăsăm copilul să ia decizii nepotrivite vârstei? Deciziile care depășesc nivelul de dezvoltare al copilului pot să creeze un dezechilibru în dinamicile familiei și pot avea efecte negative asupra dezvoltării lui emoționale și psihologice pe termen lung.Te invit să privim aceste efecte negatie pe diverse arii de viață : Confuzia rolurilor în familie- cum se poate produce și ce înseamnă ? Lăsând copilul să ia decizii care sunt prea mari pentru el poate duce la o inversare a rolurilor în familie. Părintele, în loc să își asume autoritatea naturală, poate părea că își abandonează responsabilitatea, iar copilul poate simți că trebuie să își asume roluri pentru care nu este pregătit. Aceasta poate duce la conflicte între părinți și copii și poate crea un climat de nesiguranță în familie.De la sarcini ce pot părea insignifiante, cum ar fi să gătească pentru familie, să adigure curățenia în casă sau să fie sprijin emoțuonal pentru părintele care nu îți poate conține propriile furtuni emoționale, acestea pot plasa copilul într-un alt rol pentru care nu este pregătit.Aici putem să ne referim și la cazurile de neglijență în familie, dar totodată și la cele de răsfăț excesiv în care copilul este lăsat să aleagă orice dorește el, pentru că " el știe ce vrea !" Insecuritatea emoțională- ce furtuni și prăpăstii se creează în sufletul copilului ? Chiar dacă pare că copilul își dorește libertatea de a lua decizii, în realitate el are nevoie de ghidare și de limite pentru a se simți în siguranță. Absența unui cadru clar și coerent poate duce la un sentiment de insecuritate și anxietate.Dacă copilul nu poate fi ghidat de tutorele său în a își cunoaște, exprima și gestiona emoțiile într-un cadru familial sigur din punct de vedere psihic și emotional, acesta va adopta diverse tehnici prin care să facă față situației, astfel că va învăța să își nege propriile nevoi, să nu le cunoască, sau dimpotrivă să nu poată respecta nevoile celorlalți,normele sociale, regulile grupului,devenind astfel propriul șef. Dezechilibru în relația de putere- cine este șeful ? Lăsarea copilului să decidă asupra unor aspecte prea importante poate genera un dezechilibru în relația de putere. Copilul poate ajunge să simtă că are control asupra întregii dinamici familiale, ceea ce poate duce fie la un sentiment fals de superioritate, fie la frustrare din cauza lipsei de sprijin pentru a face față deciziilor.În oricare dintre cazuri, el va determina dinamica familiei, va continua să folosească comportamente care determină reacții sau acțiunile pe care le dorește de la ceilalți, mai pe scurt să obțină orice dorește de la părinții săi. Lipsa unui sistem de autoreglare- un Vulcan emotional de necontrolat Copilul care are libertatea de a decide în mod necontrolat, de exemplu, cât timp petrece în fața televizorului, poate dezvolta dificultăți în gestionarea timpului și în stabilirea priorităților, iar acesta va devein pentru el, dacă nu se intervine la timp, un mod de viață.El va știi că poate face cee ace îi place oricât și oricând, neavând ocazia de a învăța care este ordinea corectă a acțiunilor, obiceiurilor zilnice care să îl ajute în mod pozitiv la propria dezvoltare. Autonomie falsă- poate funcționa singur,el știe cel mai bine și nu are nevoie de nimeni ! Deși pare că copilul are autonomie, în realitate el nu dispune de abilitățile necesare pentru a evalua corect consecințele acțiunilor sale. Astfel, autonomia sa devine mai degrabă o iluzie decât o realitate benefică.În timp, devenind adolescent, apoi tânăr adult va fi nevoit să se confrunte cu situații în care nu va știi cum și ce să facă correct sau nu se va putea adapta la grup sau poate la un parteneriat în viața intima. Dificultăți în relaționarea socială- comportamente nedorite în mediul școlar Copiii care sunt lăsați să ia decizii majore în familie pot întâmpina dificultăți atunci când trebuie să se conformeze regulilor în alte contexte, cum ar fi școala sau grupurile de socializare.Este cumva logic pentru creierul lor că dacă acasă iei iau deciziile și nu sunt nevoiți să suporte nicio consecință, de ce nu ar funcționa asta și în altemedii.Iar aici este și mai dificil de intervenit atunci când părintele susține un astfel de comportament, scăzând astfel șansele ca acel copil să devină un adult echilibrat și adaptat. Când copilul ia decizii nepotrivite vârstei sale, pot apărea multiple efecte negative asupra dezvoltării sale. Iată câteva dintre efectele negative pe termen lung asupra dezvoltării copilului. Lăsarea copilului să ia decizii nepotrivite vârstei sale poate contribui la dezvoltarea unor comportamente riscante pe termen lung. De exemplu, dependența de ecrane devine o preocupare majoră în zilele noastre, iar copiii care nu au învățat cum să stabilească limite pentru timpul petrecut în fața dispozitivelor pot deveni dependenți de tehnologie. De asemenea, comportamentele opoziționiste pot apărea atunci când copilul simte că are control asupra deciziilor din familie și începe să respingă autoritatea părintească, ceea ce poate duce la conflicte frecvente. În plus, în unele cazuri, nevoia de control poate evolua în comportamente riscante, cum ar fi consumul de droguri sau alte adicții, deoarece copilul nu a fost învățat cum să-și gestioneze alegerile într-un mod responsabil. De ce este important rolul părintelui în ghidarea deciziilor copilului? Părintele nu trebuie să fie un dictator, dar nici un observator pasiv. Rolul său este acela de a ghida copilul, de a stabili limite și de a oferi oportunități de a învăța prin decizii mici, adaptate vârstei. Astfel, copilul va înțelege că fiecare alegere presupune responsabilitate, va învăța treptat să gestioneze situații mai complexe, în funcșie de gradul său de maturitate și va simți siguranța că părintele este acolo pentru a-l sprijini. Rolul de protector al părintelui este unul extrem de solicitant, de la a verifica temele, implicarea școlară, cercul de prieteni, preocupările din timpul liber, gestionarea timpului pentru învățat, pănă la a oferi suport emotional și moral copilului care pornește pe drumul cunoașterii propriului drum în viață și a cee ace este el menit să devină, diferit de proprii părinți, un individ cu propria personalitate pe care încă și-o formează. Iată cât este de important să înțelegem că libertatea copilului trebuie să fie dozată cu înțelepciune și responsabilitate. Lăsându-l să ia decizii potrivite vârstei și nivelului său de maturitate, contribuim la dezvoltarea unui adult autonom, capabil să ia decizii informate și să gestioneze responsabilitățile vieții. Astfel, echilibrul între ghidare- a fi grădinar pentru copil și libertate- a mări grădina în acre crește propriul copil, în funcție de dezvoltarea acestuia,dar și de context, este cheia unei creșteri armonioase și sănătoase, iar alegerea de a nu lăsa copilul să preia controlul asupra unor decizii esențiale poate preveni dezvoltarea unor comportamente riscante sau chiar dependențe care pot afecta viitorul său. Bineînțeles că exist numeroase studii și cărți pe această temă și zeci de ani de cercetare.Iată mai jos doar câteva resurse : Baumrind, D. (1991 ). The influence of parenting style on adolescent competence and substance use. Journal of Early Adolescence. Darling, N., & Steinberg, L. (1993 ). Parenting style as context: An integrative model. Psychological Bulletin. Paine, K. J. (2018 ). Discipline with Compassion: Understanding the Balance between Structure and Freedom in Parenting. Schwartz, B. (2004 ). The Paradox of Choice: Why More Is Less Smetana, J. G. (1995 ). Parenting styles and conceptions of parental authority during adolescence. Child Development. Siegel, D. J. (2012 ). The Whole-Brain Child: 12 Revolutionary Strategies to Nurture Your Child’s Developing Mind.