Emoțiile sunt cele care dau culoare fiecărui moment și ar fi dificil să ne imaginăm cum ar fi viața noastră fără ele. În mare parte a timpului (la unii, chiar tot timpul ) emoțiile ne sunt de folos fiindcă ne mobilizează să rezolvăm diverse sarcini și ne oferă plăceri și bucurii. Uneori, însă, emoțiile ne strică socotelile. Asta se întâmplă când reacțiile noastre emoționale sunt nepotrivite. Articolul de astăzi are ca surse bibliografice principale cartea lui Paul Ekman - Emoții date pe față și Emoțiile negative de Latifa Gallo. Așadar, ce sunt emoțiile și cum funcționează ele? Emoțiile sunt stări psihologice complexe resimțite ca reacții ale organismului la anumite influențe interne sau externe. Ele se manifestă pe trei paliere: fizic, cognitiv și comportamental. Fizic, emoțiile determină schimbări în tot corpul nostru, precum accelerarea ritmului inimii, tremur al picioarelor, înroșirea obrajilor, modificarea expresiilor feței, modificarea posturii corporale. Cognitiv, emoțiile ne tulbură și pot influența sau distorsiona principalele procese mentale (memoria, gândirea, atenția ). Comportamental, emoțiile ne pregătesc și chiar ne motivează sau ne îndeamnă la acțiune. Practic, gesturile noastre și postura corporală exprimă, de fapt, emoțiile pe care le simțim într-o manieră inconștientă. Corpul este informat, înaintea rațiunii, despre ceea ce se va întâmpla datorită/din cauza emoțiilor. Se manifestă astfel un limbaj comun și universal - limbajul corporal. Așa ajungem să ne înțelegem unii pe alții - prin limbajul corpului! Este foarte important ca nicio decizie majoră și definitivă să nu fie luată atunci când simțim emoții intense. Și asta deoarece emoțiile, având o influență mare asupra comportamentului nostru, ne pot controla, făcându-ne să acționăm impulsiv. Mai mult decât atât, recunoașterea lor poate fi dificil de făcut dacă nu le-am acordat suficientă atenție. De aceea, în acest articol sunt prezentate informații succinte legate de emoțiile de bază, manifestarea și recunoașterea lor. Emoțiile de bază, identificate și prezentate de Paul Ekman, sunt: bucurie, tristețe, frică, furie, surpriză (surprindere ) și dezgust. Și acum să vedem cum se manifestă corporal și comportamental cele 6 emoții de bază! În cazul bucuriei, surâsul iluminează fața, ochii strălucesc, gesturile sunt deschise, iar ochii fie se micșorează, fie se ridică și se formează la colțul exterior ridurile de tip „labă de gâscă". Comportamental, oamenii se poartă diferit atunci când sunt bucuroși/fericiți. Unii își ridică brațele în aer și strigă de bucurie, alții pot plânge, zâmbi larg, dansa, alerga de colo-colo sau țopăi. Tristețea este etichetată (pe nedrept ) ca fiind una din emoțiile negative (alături de frică și furie ). Ea este opusul bucuriei și apare, de regulă, atunci când trecem sau am trecut printr-un eveniment cu impact negativ asupra noastră (pierderea unei persoane, a unei relații, a unui obiect sau a unor resurse, nedreptate, dezamăgire, nereușită ). Se întâmplă de multe ori ca tristețea să fie confundată cu depresia, chiar dacă între ele există diferențe majore (o comparație între cele 2 va fi prezentată într-un articol viitor ). Corpul persoanei în cazul tristeții este greoi, spatele este aplecat, umerii lăsați, ochii goi, colțurile gurii lăsate. Mai mult, persoana tristă se uită mult în jos și pot exista riduri între sprâncene și pe frunte. Comportamental, oamenii vor fi lipsiți de energie și entuziasm, vor plânge sau chiar vor striga de durere. Frica este una din emoțiile puternic înrădăcinată în mecanismul de supraviețuire. O frică normală este o alarmă eficient calibrată în activarea, precum și în reglarea ei. În activare, alarma de frică nu se declanșează decât cu bună știință, în fața unui pericol real. Intensitatea ei este proporțională cu pericolul și ne dictează, practic, cum să acționăm corespunzător. În reglarea ei, teama normală se stinge repede și ușor, după ce pericolul a trecut (și am conștientizat că a dispărut amenințarea ). Dacă nu se reglează suficient de rapid, frica este ceea ce ne numește atac de panică (se va prezenta separat într-un articol viitor ). Frica patologică (ce reprezintă terenul propice pentru apariția fobiilor ) se aseamănă unei alarme dereglate, atât la activare, cât și la ajustarea ei. Legat de corp, în cazul fricii, gura se poate deschide, buzele se crispează, chipul pălește, iar privirea devine fixă, inima bate mai rapid. Uneori pot apărea și simptome gastro-intestinale. Când simțim această emoție va apărea unul din următoarele comportamente (universal valabile în caz de pericol ): pregătire de luptă, fugă sau îngheț - toate cu scopul de a supraviețui. Totodată, corpul se poate face mic și se strânge (pentru protecție ), poate plânge sau nu. Furia este deseori egalată cu agresivitatea sau violența. Incorect însă - deoarece furia este o emoție, iar agresivitatea sau violența este o manifestare comportamentală a acesteia. Furia apare atunci când ne sunt încălcate propriile limite sau sistemul nostru intern de principii, când ne sunt înșelate așteptările, suntem răniți (fizic sau emoțional ) sau când suntem tratați necorespunzător. Simptomele fizice ce apar în caz de furie sunt: inima bate mai tare, crește tensiunea arterială, fața se înroșește, tremură mâinile și/sau picioarele, mușchii sunt tensionați, tonul vocii se schimbă. Pe chip, furia va arăta: gură strânsă și crispată, privire necruțătoare, sprâncene încruntate, nări dilatate. Comportamental, furia poate fi exprimată sau nu, oricum ar fi putem spune sau face lucruri pe care apoi să le regretăm. La furie, o persoană poate să vorbească urât, să înjure, să urle, să lovească obiecte sau persoane. Surpriza este a cincea din cele șase emoții de bază, ea apare și dispare la fel de brusc. Poate avea conotație pozitivă sau negativă și durează doar câteva secunde. Surpriza se manifestă, de regulă, prin deschiderea gurii și a ochilor (ca și cum am vrea să vedem mai bine ), ridicarea și arcuirea sprâncenelor. În comportament, determină gesturi și vorbe necontrolate cum ar fi: ridicarea umerilor pentru protejarea gâtului, țipăt, tragere bruscă de aer în piept. Dezgustul apare atunci când intrăm în contact cu lucruri/oameni care nu ne plac sau îi considerăm murdari, respingători. Apare prin raportarea la oricare din simțuri (gust, văz… ). Pe chip, dezgustul apare astfel: buza superioară ridicată și, odată cu ea, și nara corespunzătoare, bărbia tensionată. Practic, e ca și cum tensiunea întreagă se adună și se tensionează în jurul nasului. În corp, pot apărea dureri de stomac, greață, reflexul de a vărsa sau tuse. Comportamental, când simțim dezgust, tindem să respingem sau să evităm acele lucruri/persoane. Uneori, ne acoperim instinctiv nasul. Deci, dacă suntem atenți la corpul nostru (și la senzațiile noastre corporale ), devenim mai conștienți de emoțiile pe care le simțim, ceea ce ne va permite o mai bună cunoaștere de sine!