Anxietatea, sau "frica", în limite normale, este uneori utilă. În momentele în care există riscul de a fi afectaţi de un potenţial pericol, organismul nostru declanşează un sistem de protecţie, realizându-se activarea automată a reacţiei "luptă sau fugă", reacţie care ne permite să scăpăm de acel pericol.

Pe lângă acest acest sistem de alarmă natural, biologic, care are rolul de ne a salva viaţa în anumite situaţii periculoase, există şi riscul apariţiei stării de frică sau de anxietate exagerată, care, asemenea unui alarme de maşină prea sensibile, porneşte în momente nepotrivite. Atunci când alarma organismului (bazată pe anxietate normală ) este prea sensibilă, reacţia de "luptă sau fugă" este declanşată în situaţii inadecvate. Dacă sistemul de alarmă al anxietăţii se declanşează prea uşor, cei care se tem (în grade diferite ) să conducă automobilul, de exemplu, vor avea tendinţa să devină anxioşi în situaţii în care majoritatea oamenilor nu se simt astfel.

Fobiile, în general, se instalează în 4 moduri posibile:

- unii oameni au avut fobia respectivă dintotdeauna; le-a fost mereu teamă de lucrul sau situaţia respectivă. Este posibil ca factorul declanşator să fi avut loc la o vârstă mică, fapt care explică absenţa amintirii;
- unii oameni au experienţe extrem de stresante cu anumite obiecte sau situaţii cu potenţial periculos, fapt care-i determină să înceapă să manifeste o fobie (în cazul de faţă, implicarea directă într-un incident sau accident auto poate provoca fobia sau frica de a conduce automobilul - pentru că are legătură cu un pericol real, ce a ameninţat integritatea corporală sau chiar viaţa persoanei respective ) ;
- o persoană poate fi martoră la o experienţă traumatică, experienţă care i s-a întâmplat altcuiva (de exemplu, e suficient ca cineva să vadă o victimă a unui accident auto sau efectele materiale ale unei coliziuni a 2 automobile, în acest fel putând dezvolta o fobie ) ;
- o persoană poate dobândi frica respectivă prin intermediul unor informaţii, adică dacă i se vorbeşte despre circumstanţele teribile pe care le-ar putea implica un obiect sau o situaţie periculoasă (de exemplu, ascultând sau preluând informaţiile despre condiţiile în care s-a produs un incident / accident (vezi programele de ştiri TV... ) .

Anxietatea legată de condus mai poate fi cauzată şi de teama de a nu avea atacuri de panică în timpul condusului sau de a nu fi criticaţi de ceilalţi participanţi la trafic sau evaluaţi negativ.

Indiferent de factorii (sau de combinaţia de cauze ) care au declanşat fobia, este importantă identificarea factorilor care menţin fobia activă şi în prezent.

Anxietatea este luată în calcul în cadrul evaluării psihologice obligatorii efectuate înainte de începerea cursurilor de conducere auto, când se face o preselecţie a "celor apţi" pentru acest tip de activitate. În acest fel, este posibil un control al cauzelor de la punctul 1, din clasificarea de mai sus.

Pentru conducătorii auto amatori, evaluarea este obligatorie doar înaintea începerii cursurilor de pregătire. Există totuşi şi situaţii în care se efectuează reexaminări ale şoferilor "amatori", dar doar în condiţiile în care Poliţia Rutieră sau alte instituţii solicită acest lucru (de exemplu, în caz de reexaminare, accident, sesizare, angajare ) .

Conducătorii de autovehicule sau tramvaie, profesionişti (deţinători ai certificatului de atestare profesională ), în schimb, sunt obligaţi prin legislaţia actuală să efectueze evaluări psihologice, atât înainte de începerea cursurilor şcolii, cât şi evaluări periodice (în funcţie de activitatea prestată, odată la 3, 4 sau 5 ani ), care să certifice / confirme capacitatea de conducere auto.

Deşi avizul psihologic confirmă un anumit nivel aptitudinal şi atitudinal, necesar pentru activitatea de conducere auto, într-un anumit moment dat, în anumite condiţii de testare şi evaluare, acest aviz nu poate garanta cu o siguranţă de 100% şi pentru o perioadă nelimitată, pentru toate situaţiile posibile din trafic, acelaşi profil calitativ ... Există mult prea mulţi factori (biologici, de mediu, sociali, familiali ) care pot să influenţeze, în timp, (după obţinerea permisului ) capacităţile fizice şi mentale ale individului ... Putem face o paralelă cu evaluarea medicală, care certifică faptul că, de exemplu, la 25 - 30 ani avem o sănătate normală, bună, însă după 40 - 45 ani, datorită unor factori diverşi, descoperim că suferim de diverse tulburări care ne pot afecta într-un fel sau altul.

De aceea, intervenţia terapeutică în cazul anxietăţii la volan se recomandă a fi una nuanţată, adaptată la istoricul individual şi la variabilele precizate mai sus. Aceste tipuri de intervenţie terapeutică sunt bazate pe elemente de psihoterapie experienţială, ericksoniană, hipnoterapie, terapie cognitiv comportamentală, terapie centrată pe obiective şi soluţii, etc. şi constă în învăţarea şi aplicarea tehnicilor de control a respiraţiei (hiperventilaţiei ), relaxare musculară progresivă, restructurarea concepţiilor nerealiste, tehnici de desensibilizare progresiva, gestionare a timpului, întărirea stimei de sine etc. .