Daca trecem cu bine peste sarbatori, si reusim sa evitam "melancolia" finalului de an, de obicei, cei mai multi dintre noi sunt loviti apoi de "ambitia" sau "insufletirea" inceputului de an. Ne propunem foarte multe, sa facem, sa dregem! Ne stabilim scopuri indraznete si suntem increzatori ca, de data aceasta, anul acesta, vom reusi. Ma voi lasa de fumat, voi incepe un stil de viata sanatos, ma voi intelege mai bine cu prietenii, voi dedica mai mult timp carierei / scolii, nu ma voi mai lasa calcat in picioare de ceilalti, voi depasi dificultatile emotionale, o sa fiu un parinte mai bun, o sa petrec mai mult timp cu copilul meu, o sa-mi vizitez mai des parintii s.a.m.d. Si, de multe ori ne trezim la finalul anului cu regrete, pareri si rau si sentimente de vinovatie cand facem "bilantul" si vedem ca nu am reusim prea multe. Iar uneori aceste regrete sunt atat de profunde incat ne creeaza reale probleme emotionale, care uneori depasesc perioada sfarsitului de an.

Trebuie sa intelegem ca entuziasmul schimbarii, intentia de a schimba ceva in viata noastra nu sunt suficiente. Aceste scopuri indraznete de inceput de an, trebuie traduse in planuri detaliate, pe pasi concreti de actiune pentru a deveni realitate. Si trebuie sa le selectam bine - nu putem schimba multe lucruri intr-un interval de timp relativ scurt (1 an ) .

Asadar, bucurati-va de entuziasmul inceputului de an, iar apoi filtrati 2-3 scopuri cu adevarat importante si incercati sa va faceti un plan concret cu ce anume ar trebui sa faceti si cand pentru a va apropia de indeplinirea scopurilor. In functie de plan, de magnitudinea schimbarii vom reusi sa atingem unele scopuri, dar altele nu. In loc sa ne invinovatim pentru asta, sa ne reprosam si sa ne simtim persoane fara valoare pentru ca nu reusim sa facem ceea ce ne propunem, putem cere asistenta unui specialist, un psiholog, care sa ne ajute sa ne selectam scopurile, sa ne stabilim niste obiective realiste si apoi sa urmarim cu efort si perseverenta realizarea lor.