Imaginează-ţi că eşti bucătar-şef într-o bucătări extreme de bine aprovizionată, care conţine toate ingredientele pe care ţi le poţi imagina. Să presupunem că ai o viziune clară asupra reţetei culinare pe care doreşti să o faci şi ştii cum să combini toate aceste ingrediente ușor accesibile pentru a reuşi preparatul dorit. În timp ce lucrezi, eşti conştient că există multe alte ingredient care nu sunt adecvate creaţiei tale, aşadar nu le foloseşti, dar, în acelaşi timp, nu te simţi deranjat de existenţa lor. Pur şi simplu foloseşti acele ingredient care îmbunătăţesc valoarea creaţiei tale, şi laşi la o parte ingredientele care nu se potrivesc cu creaţia ta culinară. Unele dintre ingredientele existente în această bucătărie bine aprovizionată se armonizează cu creaţia ta, altele nu. Deşi eşti conştient că prin adăugarea unora dintre aceste ingrediente nepotrivite creaţiei tale vei distruge complet creaţia ta culinară, nu simţi nevoia să împingi într-un colţ toate acele ingredient sau să le elimini din bucăterie, deoarece înţelegi că nu există niciun motiv pentru ca ele să ajungă în creaţia ta culinară, dacă tu nu le adaugi în ea. Şi din moment ce ştii cu claritate care ingrediente îmbunătăţesc reţeta şi care nu, nu simţi nici un fel de grijă cu privire la diversitatea de ingrediente care există în bucătărie.