Într-una din zile un negustor de produse lactate, primește o invitație de a se prezenta la judecătorie la o anumita dată, fiindu-i intentat un proces de către brutar. Omul era foare îngrijorat și până la data procesului nu-și mai găsea liniștea. Se tot întreba de ce o fi învinuit. Brutarul însă știa. Și încă cum … Îl tot bănuia pe lăptar că îl înșeală la cântar atunci când cumpară de la el unt. Așa că nu o dată, după ce lăptarul îi aducea kilogramul de unt și plecă, imediat cântărea marfa, în prezența unor martori. Întradevăr, bănuielile sale erau justificate. Ba primea 900 grame, ba 800 grame, au fost cazuri când a primit și 750 grame de unt în loc de un kilogram. În ziua judecății, judecătorul l-a întreabat pe negustorul de lactate: - Spune, dumneata ai cântar cu care să cântărești untul ce-l vinzi? - Nu, domnule judecător. Nu am. - Păi atunci, cum pretinzi că vinzi untul cu kilogramul? - Păi să vedeți, eu am o balanță. Pun pe o parte a balanței kilogramul de paine ce o cumpăr de la brutar, iar pe cealaltă parte, pun unt, până ce balanța se echilibrează. Morala: În viață primești ce dai.