Jumatatea noastra este mai aproape decat ne-am inchipuit

       Majoritatea dintre noi alergam de-a lungul timpului, mai mult sau mai putin, dupa jumatatea noastra, altii spun chiar ca au gasit-o. Statisticile arata ca 85-90% dintre familii se casatoresc din prisma nevoilor sufletetesti pe care le au (singuratate, lipsa sigurantei, a protectiei, etc. ), nu dintr-o dragoste pura, alegerea partenerului facandu-se la nivel inconstient, in functie de aceste nevoi. Daca vreodata iti pui intrebarea ‘‘de ce imi iubesc partenerul?‘‘, iar raspunsul tau este ‘‘pentru ca este .... ‘‘ si enumeri niste calitati, atunci sigur ai avut un motiv intemeiat (o nevoie ) pentru care l-ai ales. Daca raspunsul este ‘‘nu stiu, pentru tot ce este el‘‘, atunci este iubire neconditiona, adevarata.

       Daca noi ne punem toata speranta fericirii in aceasta relatie, aceasta inseamna ca fericirea noastra depinde de acea persoana. Dar fara ea cine suntem noi? Nu mai avem fericire, nu mai existam? Este adevarat ca partenerul aduce un plus in viata noastra, insa nu trebuie sa fim dependenti de el. Daca asta am crezut pana acum, ca partenerul ne aduce fericirea, nimic mai gresit, deoarece fericirea nu trebuie sa depinda de nimeni, ci doar de propria noastra vointa.

       Daca fericirea depinde de vointa noastra, atunci de ce apare nefericirea? Ea apare atunci cand ignoram cea mai importanta parte a fiintei noastre - Sufletul. Si ajungand aici, recunosc ca am intampinat dificultati, deoarece nu stiam mai exact care este diferenta dintre spirit si suflet, care parte trebuie ‘‘hranita‘‘ (spiritual ). Dar cea mai plauzibila si simpla explicatie mi s-a parut aceasta:

‘‘Spiritul, este acea scanteie divina din noi care are pretentii mari de la noi, el ne pune mereu pe drumul bun, ne orienteaza, iar sufletul este haina spiritului si pentru a ajunge la spirit trebuie sa schimbi sufletul. Iar singura modalitate de a ajunge la spirit este iubirea.‘‘

        Acum este clar, sufletul trebuie hranit, trebuie iubit. In consecinta, invatati sa va iubiti pe voi insiva si asta nu din egoism (cum ar crede unii ), ci din necesitatea de a fi intregi. Iubiti-va acea jumatate din fiinta voastra care ati ignorat-o, ati ascuns-o sau chiar ati negat-o atat de mult timp. Acea jumatate, adica sufletul, asteapta acolo in speranta ca vreodata o veti vedea, o veti auzi. Hranind-o zi de zi cu iubire, fiind constienti de ea si manifestandu-ne prin ea, abia atunci putem spune ca suntem intregi si vom fi capabili sa acceptam partenerul cu bune si cu rele, pentru ca il vom vedea si pe el ca pe un spirit care a venit pe acest pamant sa experimenteze alaturi de noi (cu ajutorul sufletului sau ), in vedea evolutiei spituale, la fel ca si noi.

        Si astfel, fiecare dintre noi vine in relatie ca un intreg, nu ca o jumatate. Cine cauta jumatati, de jumatati va avea parte, sau va trai ca o jumatate, cautand toata viata pe cineva care sa il completeze, sa il sprijine. NOI (un intreg ), cautam omul (un alt intreg ) care sa ne sustina in evolutia noastra. Asa ca, ACEA JUMATATE EXISTA CHIAR IN NOI INSINE.

PS - Prin ‘‘sustinere in evolutie‘‘ intelegand orice forma (chiar si divergente, inselari, despartiri... ) prin care noi ca parteneri urcam inca o treapta de intelegere, intelepciune in evolutia noastra pe acest pamant.