Iertarea se învaţă. "Nimeni nu devine iluminat imaginandu-şi forme de lumină, ci devenind conştient de întuneric" C. G. Jung ...iar una din formele întunericului este neiertarea, atât a celorlalţi cât şi a noastră. Astfel, iertarea este o necesitate prin care ne curăţăm rănile, ne vindecăm corpul şi ne eliberam sufletul. Cu toţii suntem conştienţi că este bine sau că este creştineşte sa iertăm şi de foarte multe ori ne-am dorit să putem ierta...am rostit in gând sau prin cuvânt "Iert!"...şi totuşi în interiorul nostru nu s-a schimbat nimic...rostirea mecanică, automată nu a produs nici un ecou în fiinţa noastră...şi poate ne-am simţit neputiincişi pentru că niciodată, nimeni nu ne-a invăţat cum să iertăm şi nici ce este iertarea. Intenția de a ierta este un prim pas necesar, fără de care procesul iertării nu poate avea loc. Iertarea este un proces complex prin care clientul este indrumat şi susţinut de psihoterapeut, începând cu etapele primare - exprimarea verbală a nedreptăţii şi a durerii, exprimarea şi procesarea furiei şi a ruşinii, etapele intermediare - încălţarea papucilor celui care a greşit şi dobândirea unei înţelegeri profunde a acestuia - compasiunea, repoziţionarea cognitivă şi emoţională faţă de cel ce a greşit şi eliberarea acestuia de "plată", inţelegerea poziţiei sinelui în c ontextul abuzului, iertarea de sine, iertarea "neiertării", repoziţionarea faţă de sine şi etapele finale - gasirea semnificaţiei suferinţei, înţelegerea şi integrarea lecţiei de viaţă. Astfel iertarea capătă adesea aspectul unui travaliu la capătul căruia se naşte un nou Eu, împuternicit şi plin de înţelepciune, eliberat de poveri şi pregătit să privească cu speraţă înspre noi zări… În sfârşit, vânturi prielnice suflă în pânze!!!