A fost odată ca niciodată...că de n-ar fi nu s-ar povesti...un inţelept, despre care se duse vestea peste mări şi ţări. Toţi cei care îi trecuseră pragul se împărţiră în patru zări pentru a povesti cele învăţate...şi într-o bună zi unul dintre discipolii înţeleptului întâlni un sceptic...caruia nu-i veni a crede cele ce a auzit despre înţelept...şi-n mintea lui gândi: acesta, despre care se tot vorbeşte in lung şi-n lat trebuie să fie un şarlatan...iar eu îl voi desconspira. Astfel că se pregati de drum şi porni în căutarea înţeleptului. Şi călători peste mări şi ţări până ajunse la uşa acestuia care îl primi în modesta sa casa. De cum intră, scepticul îi spuse gazdei sale că nu crede o iotă din ceea ce a auzit că se povesteşte despre acesta şi că trebuie să îi aducă dovezi. Înţeleptul îl privi cu blândeţe şi-şi văzu mai departe de treburile sale. Enervat, după un timp, scepticul insistă dorind să-l provoace pe bătrân, dar acesta tocmai se pregătea de plimbarea de seară...îşi îmbraca haina şi ieşi calm pe uşă pornind la plimbare. Scos din minţi, că nu a primit nici un răspuns, scepticul îl aşteptă şi de cum îl văzu că se întoarce îl împresură cu cuvinte de ocară...crezând că de această dată bătrânul se va da de gol .şi-şi va arăta adevărata natură...dar...nu mică i-a fost mirarea când văzu că pe chipul înţeleptului infloreşte un zâmbet. Nedumerit, scepticul îl întrebă pe bătrân cum de poate fi atât de senin şi de neafectat de toate acuzele... "-Vezi tu, dragul meu, de fiecare dată când m-ai jignit, am privit acest lucru ca şi cum mi-ai oferit un "cadou" pe care eu am ales să nu îl primesc şi-am spus de fiecare dată in gând: mulţumesc, dar nu primesc!" Cunoşti şi tu oameni asemenea scepticului din poveste? Unii dintre ei sunt negativisti şi de multe ori în compania lor asişti la nesfârşite plângeri astfel încat la finalul întrevederii te simţi împovărat. Ei bine, ai primit "cadoul". Data viitoare ai putea să nu primeşti valul de negativitate pe care aceştia îl emit şi eventual poţi spune în gând: mulţumesc, nu primesc! Bineânţeles că cel mai bine ar fi să limitezi cât mai mult timpul petrecut în compania lor. Unii, de cum dau cu ochii de tine nu mai prididesc cu sfaturile despre ce ar trebui să faci sau să nu faci cu viaţa ta. Ei bine, nu există un alt om în afară de tine care să ştie cel mai bine cum ar trebui să-ţi trăieşti viaţa, ce te bucură, care îţi sunt valorile şi cum să-ţi atingi ţelurile. Ai putea înţelege de pildă că cel care te tot sfătuieşte ori are o agendă care te implică şi pe tine ori pur şi simplu evadează din proria viaţă în acest fel - ocupându-se de vieţile celorlalţi. Şi de această dată ai putea să nu primeşti "cadoul" şi să înţelegi că acele sfaturi sunt cele mai potrivite pentru cel ce le emite. Unii sunt pur şi simplu aroganţi şi tot ceea ce vor să dovedească este că pot să facă ceea ce tu faci, de o mie de ori mai bine. Poate că vor încerca să te umilească sau să minimalizeze reuşitele tale şi tot ceea ce trebuie să faci este să refuzi "cadoul". Aceşti oameni se simt atât de rău cu ei inşişi încât ar face orice pentru a se simţi superiori. Şi exemplele ar putea continua, dar tu fii precum înţeleptul din poveste...refuză "cadoul" care nu este despre tine.