Umbra unei relaţii de cuplu
Inapoi Autor: Psihoterapeut Simona Gâgă
De cele mai multe ori se vorbeşte de umbra unui individ, de părţile întunecate ale personalităţii sale de care se ruşinează şi nu vrea să le recunoască deoarece îi este frică de propria judecată dar şi de a celorlalţi. Există şi o umbră a cuplului . Toate nemulţumirile, durerile, tensiunile dintr-un cuplu se acumulează. Pe măsură ce ele sunt evitate, devin tot mai nocive şi fac ca distanţa dintre parteneri să crească.
Este bine să lăsăm ca umbra să iasă la suprafaţă pentru a lucra cu ea. A evita lucrurile urâte din relaţia de cuplu şi a nu le aborda într-o manieră directă, deschisă, nu face altceva decât ca relaţia să stagneze şi chiar să se amplifice problemele.
A lucra cu umbra, cu lucrurile negative dintr-o relaţie nu este usor. E nevoie de curaj, de compasiune, de acceptare necondiţionată. Atunci când iubim pe cineva pentru lucrurile bune pe care le face se numeşte acceptare condiţionată, iar atunci când iubim o persoană aşa cum este, cu aspectele pozitive dar şi negative, se numeşte acceptare necondiţionată. Este bine ca partenerii să poată discuta deschis despre sentimentele lor negative, ascunse, într-o manieră în care să simtă acceptarea necondiţionată a partenerului. Astfel relaţia devine mai puternică, mai deschisă cuprinzând toate aspectele personalităţilor lor.
Dacă ne concentrăm pe aspectele negative ale partenerului, pe ceea ce nu face sau face dar nu ne convine, pierdem legătura cu iubirea, devenim tensionaţi. Soluţia ar fi să ne concentrăm asupra noastră, să ne asumăm răspunderea pentru ceea ce ni se întâmplă, pentru ceea ce trezeşte celălalt în noi. Ceea ce ne enervează la celălalt este o parte din noi pe care nu vrem sau nu putem încă să o recunoaştem la noi. Problema este in interiorul nostru, iar soluţia la fel. Chiar dacă partenerul ne determină să reacţionăm într-un anumit mod, reacţiile sunt ale noastre. Concentrându-ne atenţia asupra reacţiilor noastre, devenim mai conectacţi cu noi înşine, cu interiorul nostru şi astfel reuşim să comunicăm mai bine cu partenerul.
Înţelegerea partenerului, a ceea ce se întâmplă în interiorul lui poate fi o altă cale spre o relaţie deschisă. A cere ajutorul partenerului cu o parte cu care nu te descurci şi a oferi la rândul tău acelaşi lucru, te ajută să îţi dezvălui sentimentele, să îţi deschizi sufletul într-un mod în care partenerul tău va fi capabil să te audă şi să te înţeleagă. Acest lucru te ajută nu numai să accepţi ceea ce se întâmplă cu partenerul şi cu tine ci te şi învaţă cum să relaţionezi cu această latură dificilă.
A fi alături de celălalt într-o manieră în care să păstrezi o anumită distanţă şi în acelaşi timp să fii într-un contact prientenos, îi permite celuilalt să depăşească obstacolele experienţei lui interioare.
Într-o relaţie cu legături puternice, partenerii trebuie să fie cababili să-şi accepte punctele slabe, să devină conştienţi de ele, să aibă îndrăzneala să le abordeze într-o manieră plină de înţelegere.
Este bine să lăsăm ca umbra să iasă la suprafaţă pentru a lucra cu ea. A evita lucrurile urâte din relaţia de cuplu şi a nu le aborda într-o manieră directă, deschisă, nu face altceva decât ca relaţia să stagneze şi chiar să se amplifice problemele.
A lucra cu umbra, cu lucrurile negative dintr-o relaţie nu este usor. E nevoie de curaj, de compasiune, de acceptare necondiţionată. Atunci când iubim pe cineva pentru lucrurile bune pe care le face se numeşte acceptare condiţionată, iar atunci când iubim o persoană aşa cum este, cu aspectele pozitive dar şi negative, se numeşte acceptare necondiţionată. Este bine ca partenerii să poată discuta deschis despre sentimentele lor negative, ascunse, într-o manieră în care să simtă acceptarea necondiţionată a partenerului. Astfel relaţia devine mai puternică, mai deschisă cuprinzând toate aspectele personalităţilor lor.
Dacă ne concentrăm pe aspectele negative ale partenerului, pe ceea ce nu face sau face dar nu ne convine, pierdem legătura cu iubirea, devenim tensionaţi. Soluţia ar fi să ne concentrăm asupra noastră, să ne asumăm răspunderea pentru ceea ce ni se întâmplă, pentru ceea ce trezeşte celălalt în noi. Ceea ce ne enervează la celălalt este o parte din noi pe care nu vrem sau nu putem încă să o recunoaştem la noi. Problema este in interiorul nostru, iar soluţia la fel. Chiar dacă partenerul ne determină să reacţionăm într-un anumit mod, reacţiile sunt ale noastre. Concentrându-ne atenţia asupra reacţiilor noastre, devenim mai conectacţi cu noi înşine, cu interiorul nostru şi astfel reuşim să comunicăm mai bine cu partenerul.
Înţelegerea partenerului, a ceea ce se întâmplă în interiorul lui poate fi o altă cale spre o relaţie deschisă. A cere ajutorul partenerului cu o parte cu care nu te descurci şi a oferi la rândul tău acelaşi lucru, te ajută să îţi dezvălui sentimentele, să îţi deschizi sufletul într-un mod în care partenerul tău va fi capabil să te audă şi să te înţeleagă. Acest lucru te ajută nu numai să accepţi ceea ce se întâmplă cu partenerul şi cu tine ci te şi învaţă cum să relaţionezi cu această latură dificilă.
A fi alături de celălalt într-o manieră în care să păstrezi o anumită distanţă şi în acelaşi timp să fii într-un contact prientenos, îi permite celuilalt să depăşească obstacolele experienţei lui interioare.
Într-o relaţie cu legături puternice, partenerii trebuie să fie cababili să-şi accepte punctele slabe, să devină conştienţi de ele, să aibă îndrăzneala să le abordeze într-o manieră plină de înţelegere.
Gâgă Simona Mihaela Cabinet Individual de Psihologie
Recomandă acest cabinet