EMDR (Desensibilizare şi Reprocesare prin Mişcări Oculare ) este eficient în tratamentul traumelor şi al altor experienţe neplăcute din viaţă, coşmaruri, atac de panică, fobii, gânduri intruzive.

      EMDR se face atât cu adulţii, cât şi cu copiii şi adolescenţii. În terapia EMDR pacienţii accesează experienţele din trecut care stau la baza experienţelor din prezent cu ajutorul terapeutului. După procesare, pacienţii îşi schimbă percepţia faţă de evenimentul perturbator, iar simptomele dispar .               Mintea noastră are un mecanism înnăscut de vindecare. Aşa se explică şi zicala „noaptea e un sfetnic bun". În timpul somnului, mintea procesează informaţiile din timpul zilei.De aceea, dacă ai avut o serie de evenimente tensionate pe timpul zilei, a doua zi te trezeşti cu o stare bună, de parcă te-ai resetat. Emoţiile neplăcute au fost şterse. Atunci când amintirile supărătoare persistă, înseamnă că perturbarea a avut un nivel ridicat, iar sistemul de procesare a informaţiilor este blocat şi nu reuşeşte singur să proceseze amintirea. Prin EMDR, experienţele traumatice sunt procesate, iar pacientul reuşeşte să se distanţeze de acestea, să-şi schimbe convingerile negative despre sine cu unele pozitive şi să înlăture senzatiile corporale perturbatoare.

       În timpul şedinţelor de EMDR, pacienţii sunt în deplin control, pot să oprească oricând procesarea.        

       Nu trebuie să vorbească în detaliu despre amintirile care îi deranjează şi de care poate se ruşinează. Nu trebuie să îşi controleze emoţiile, trebuie să observe ce se întâmplă în mintea lui şi să lase lucrurile să se întâmple oricum ar fi.

       Se desfăşoară în opt etape: 

       1. Istoricul pacientului: istoria traumelor, despărţirilor, simptome trecute şi prezente, factori declanşatori şi gradul de pregătire al pacientului, de stabilitate emoţională.

       2. Pregătirea pacientului: relaţia terapeutică, stabilizarea şi auto-îngrijirea, tehnici de autorelaxare.

       3. Evaluarea: stabilirea unui focar

       4. Desensibilizarea: stimulările bilaterale prin mişcări oculare sau mişcări alternative.

       5. Instalarea cogniţiei pozitive

       6. Scanarea corporală

       7. Încheierea

       8. Re-evaluarea (trecut, prezent, viitor )