Imaginează-ţi că cineva îţi spune în permanenţă, la fiecare pas, ce să faci sau ce să nu faci, ce să spui sau să nu spui, cu ce să te îmbraci, ce să mănânci şi ce nu, şi tot aşa. Probabil într-o astfel de situaţie te înfurii şi devii agresiv, cel puţin verbal sau, deşi te deranjează, nu spui nimic. Aceleaşi lucruri simte şi copilul tău, numai că el nu ştie cum să se apere şi în felul acesta nu învaţă autocontrolul.

    Controlul copiilor nu este responsabilitatea părintelui, în schimb părinţii au responsabilitatea de a-i educa, ceea ce este altceva.

    Părintele îi poate trasa anumite sarcini în funcţie de vârsta copilului, poate stabili împreună cu el reguli, sancţiuni şi recompense. Este foarte important ca sancţiunea să nu fie legată de retragerea dragostei faţă de copil: „Nu te mai iubesc, m-ai supărat, pleacă de aici". Atât retragerea dragostei cât şi ameninţarea cu retragerea ei sunt la fel de dăunătoare: „N-o să te mai iubesc dacă ...", "O să plec şi o să te las singur", "Te voi trimite la şcoala de corecţie" sau "Te dau la ţigani". Aceste lucruri nu fac altceva decât să transmită copilului că este respins, că nu este iubit şi acceptat aşa cum este. Comportamentele perturbatoare se amplifică, iar copilul pe lângă furia pe care o resimte, ajunge să simtă vinovăţie şi tristeţe, ceea ce nu este o soluţie. 

      Părintele trebuie să-şi păstreze calmul şi să recurgă consecvent la sancţiunile stabilite. De exemplu, în cazul unui copil care face o criză de furie acasă spre a obţine ceva şi mama nu cedează şi ignoră acest comportament, ca să fie consecventă trebuie să facă acest lucru în toate situaţiile în care copilul manifestă criza de furie. În felul acesta copilul îşi poate dezvolta autocontrolul, încrederea în sine, lucruri esenţiale pentru dezvoltarea lui armonioasă.

      Dacă copilul manifestă comportamente problematice, chiar te loveşte, nu intra în conflict cu el, nu reacţiona la fel. Păstrează-ţi calmul, distanţeză-te puţin de copil, menţine un contact vizual ferm, arătându-I că nu ţi-ai pierdut controlul. Nu uita că tu eşti cel mai bun exemplu pentru el, aşa că nu îi cere ceva ce tu nu poţi face: "Nu ţipa!", "Nu vorbi urât!", "Nu fuma, dacă te prind ….!" Dacă întâmpini dificultăţi ş tu însuţi ai probleme, cere ajutor pentru a nu le transmite copiilor tăi.