Factori de rezilienţă şi factori de risc în cazul traumei la copii
Inapoi Autor: Psihoterapeut Simona Gâgă
Unii copii au trecut prin evenimente de viaţă traumatizante (de exemplu, moartea unui părinte ) şi totuşi au reuşit să treacă peste acestea şi să se afirme în diferite domenii, devenind personalităţi renumite. Acest lucru se datorează prezenţei factorilor de rezilenţă, protectivi din viaţa lor.Printre aceştia se numară:
-o relaţie bună şi stabilă cu cel puţin o persoană de rudenie primară;
-familie extinsă mare, relaţii compensatorii cu bunicii;
-existenţa unui mediu social care să compenseze pierderea suferită;
-inteligenţă peste medie;
-temperament dinamic, activ şi sociabil;
-suport social asigurat de grup de prieteni, şcoală sau alte instituţii sociale;
-persoane de susţinere la vârsta adultă în cazul relaţiilor de bază;
-abilităţile verbale, de rezolvare de probleme, capacitatea de a cere ajutor,
-autocontrolul comportamentului, modelarea comportamentelor pozitive de către părinţi,
Factorul forte de rezilienţă al copilului este considerat a fi relaţia cu părintele sau un alt adult de referinţă. Această relaţie ne pune la dispoziţie mijloacele prin care abilităţile de adaptare cresc: optimism, încredere în sine şi în ceilalţi, capacitatea relaţionare cu ceilalţi, managementul stresului, ceea ce îl ajută pe copil ca în momentul evenimentului să fie capabil de reacţii organizate şi coerente.
Studiile sugerează că, deşi copiii rezilienţi vor avea unele reacţii faţă de evenimentul traumatic (preocupare accentuată, somn neliniştit ), ei nu vor dezvolta patologie de tip stres posttraumatic, ci se vor caracteriza prin emoţii pozitive şi funcţionare psihologică sănătoasă o dată cu trecerea timpului.
O parte din factorii de risc în cazul traumei la copii pot fi:
-mediu socioeconomic precar al familiei de origine;
-activităţile profesionale menţinute ale mamei în primul an de viaţă;
-nivel educaţional redus al părinţilor;
-locuirea în spaţii mici pentru familii numeroase;
-infracţionalitatea sau tulburarea psihică a unui părinte;
-mamă singură;
-relaţii negative cu grupul de vârstă;
-diferenţa de vârstă de mai puţin de 18 luni faţă de următorul frate sau soră;
-naştere în afara căsătoriei;
- temperament dificil, iritabil, instabil,
- experienţe anterioare traumatice
Evenimentele de viaţă chiar dacă devin critice, copilul le poate face faţă, poate fi capabil să le înţeleagă şi să le accepte dacă este pregătit din punct de vedere psihologic.
-o relaţie bună şi stabilă cu cel puţin o persoană de rudenie primară;
-familie extinsă mare, relaţii compensatorii cu bunicii;
-existenţa unui mediu social care să compenseze pierderea suferită;
-inteligenţă peste medie;
-temperament dinamic, activ şi sociabil;
-suport social asigurat de grup de prieteni, şcoală sau alte instituţii sociale;
-persoane de susţinere la vârsta adultă în cazul relaţiilor de bază;
-abilităţile verbale, de rezolvare de probleme, capacitatea de a cere ajutor,
-autocontrolul comportamentului, modelarea comportamentelor pozitive de către părinţi,
Factorul forte de rezilienţă al copilului este considerat a fi relaţia cu părintele sau un alt adult de referinţă. Această relaţie ne pune la dispoziţie mijloacele prin care abilităţile de adaptare cresc: optimism, încredere în sine şi în ceilalţi, capacitatea relaţionare cu ceilalţi, managementul stresului, ceea ce îl ajută pe copil ca în momentul evenimentului să fie capabil de reacţii organizate şi coerente.
Studiile sugerează că, deşi copiii rezilienţi vor avea unele reacţii faţă de evenimentul traumatic (preocupare accentuată, somn neliniştit ), ei nu vor dezvolta patologie de tip stres posttraumatic, ci se vor caracteriza prin emoţii pozitive şi funcţionare psihologică sănătoasă o dată cu trecerea timpului.
O parte din factorii de risc în cazul traumei la copii pot fi:
-mediu socioeconomic precar al familiei de origine;
-activităţile profesionale menţinute ale mamei în primul an de viaţă;
-nivel educaţional redus al părinţilor;
-locuirea în spaţii mici pentru familii numeroase;
-infracţionalitatea sau tulburarea psihică a unui părinte;
-mamă singură;
-relaţii negative cu grupul de vârstă;
-diferenţa de vârstă de mai puţin de 18 luni faţă de următorul frate sau soră;
-naştere în afara căsătoriei;
- temperament dificil, iritabil, instabil,
- experienţe anterioare traumatice
Evenimentele de viaţă chiar dacă devin critice, copilul le poate face faţă, poate fi capabil să le înţeleagă şi să le accepte dacă este pregătit din punct de vedere psihologic.
Gâgă Simona Mihaela Cabinet Individual de Psihologie
Recomandă acest cabinet