Ce este Scleroza Multiplă?

Sclero

za multiplă (SM ) este cea mai frecventă afecţiune neurologică a adultului tânăr care determină invalidităţi majore, cel puţin în ţările Europei şi Americii de Nord. În România se estimează că această afecțiune are o prevalenţă de cca. 35-40 la 100.000 locuitori, aşa cum rezultă dintr-o serie de evaluări epidemiologice efectuate în anii ’80, a căror analiză sistematică a fost realizată ultima dată în urmă cu peste 10 ani de către Prof. Dr. I. Stamatoiu şi colab.

Scleroza multiplă este o afecțiune care debutează la adultul tânăr (20- 40 ani ), si este de 2-3 ori mai frecventă la femei decât la bărbaţi. Ca dispunere geografică predomină în regiunile nordice, prevalenţa mergând de la 1 la 100.000 locuitori în zonele ecuatoriale la 80 la 100.000 locuitori în nordul Europei şi Americii de Nord. (www.centrulsmile.ro )

În momentul în care o persoană din cadrul unei familii se confruntă cu o problemă, întreaga dinamică a familiei/cuplului ajunge să să sufere modificări, nu tocmai pozitive. Apar de cele mai multe ori conflicte, neînțelegeri, dificultăți de comunicare, anxietate, lipsa empatiei, separări/divorț, depresie, iar în ultimă instanță ideații suicidare.

Ar fi de un real folos pentru individ, ca familia să fie mult mai implicată în procesul de recuperare al persoanei care se confruntă cu o anumită afecțiune (indiferent de ce tip este ).

Depresia- generalități

Conform Institutului Național de Sănătate Mintală (Nathional Institute ofe Mental Health ), 1 din 10 americani se confruntă cu tulburările depresive. În România, la fel ca în SUA, unul din 10 români suferă de depresie într-un an de zile, ceea ce înseamnă aproximativ două milioane de oameni. Studiile arată că pe parcursul întregii vieți, aproximativ una din 5 femei și unul din 5 bărbați ajung să aibă un episod depresiv (Understanding and treating in Multiple Sclerosis, 2007 ).

Atât la nivel național cât și internațional, depresia este văzută și înțeleasă greșit, ca fiind o etichetare, o stigmatizare, provocând un sentiment de rușine și jenă în rândul celor care au depresie. Multe personae care se confruntă cu depresie, o pot descrie ca pe o gaură neagră a disperării, făcându-i să își piardă încrederea în ei, oprindu-le orice sentiment de speranță sau chiar posibilitatea de a-și vedea un viitor fericit.

Practic, depresia menține persoana într-un mod continuu de descurajare. Mulți dintre cei care se confruntă cu simptomele depresiei, vor găsi modalități de a scăpa de această realitate luând diferite medicamente fără a consulta un medic psihiatru, consumă alcool, droguri sau chiar mâncare în exces. Alte personae pot recurge la ore interminabile de somn, ajungând să se priveze de viața socială, iar alte personae recurg la suicind.

În fiecare an, aproximativ 500.000 de americani sunt tratați pentru tentativă de suicid; în fiecare zi 85 de persoane mor din cauza acestor încercări. Conform ultimelor studii privind mortalitatea la nivel național nu suntem departe nici noi de ceea ce se întâmplă în SUA.

    Din fericire, depresia se poate trata! Este foarte important ca și persoanele cu SM și familiile acestora să primească informații cu privire la simptomele depresiei pentru a le recunoaște și a încuraja începerea tratamentului. În ce constă tratamentul? Psihoterapie, tratament medicamentos (depinde de cât este de avansată depresia ), suport emoțional oferit din partea familiei și a prietenilor, ca mai apoi să poată redescoperii plăcerile vieții.

Simptome ale depresiei

Depresia poate apărea "din senin" și poate dura mult mai mult. De-a lungul anilor au fost identificate diferite tipuri de depresie clinică. Prima, despre care s-a vorbit în mod obișnuit, este "tulburarea depresivă majoră" (de asemenea, cunoscut sub numele de "depresie majoră" ). Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-IV TR ), medicii și psihiatrii îndeosebi vor căuta criterii specifice atunci când vor diagnostica o persoană ca având un episod depresiv major.

Aceste criterii indică ca cinci sau mai multe din următoarele simptome să fie prezente cel puțin o perioadă de două săptămâni (aceste simptome sunt, în general, raportate de către oricare pacient sau un membru al familiei care observă pacientul ):

dispoziție depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi (mă simt trist, inutil ) pierderea interesului sau a plăcerii pe toate sau aproape toate activitățile, cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi modificări semnificative privind greutatea (fără a ține dietă ), creștere sau scădere a apetitului insomnie sau somnolență excesivă agitație sau lentoare psihomotorie lipsă de energie și oboseală sentiment de inutilitate, stimă de sine scăzută, sentiment de vinovăție excesiv dificultăți de concentrare sau indecizii gânduri recurente de moarte, ideație suicidară De ce apare Depresia în Scleroza Multiplă?

Pentru persoanele cu SM, depresia poate fi, un semnal silențios al agravării bolii, un efect secundar al medicamentelor (cum ar fi o infecție la nivelul vezicii urinare ), care este prezent, dar nerecunoscut (incontinența urinară ). În plus, sinuciderea este un risc serios pentru pacientii cu SM extrem de deprimant. Toate acestea pot fi indicatori de avertizare care pot arăta un diagnostic, și toți cei care petrec timp cu un individ aflat într-un astfel de risc ar trebui să fie conștienți de aceste indicații, uneori chiar foarte subtile.

 Dacă persoana diagnosticată cu SM începe tratamentul cât mai curaând posibil și se acordă o atenție deosebită consilierii psihologice, pacienții cu SM se pot bucura de un succes formidabil privind creșterea calității vieții.

 Ne simțim triști când suferim o pierdere sau tragedie, iar acest sentiment este, de obicei, o reacție adecvată la situația care a avut loc. Senzație de tristețe este o abilitate de descărcare naturală, care este necesară pentru a ne maturiza, pentru a accepta că nu tot ce se întâmplă în jurul nostru ține doar de noi. Atunci cand tristețea se manifestă fizic putem simți tensiune în piept, sau trăim acel sentiment de mă doare inima. Putem, de asemenea, experimenta o dorință copleșitoare de a plânge, iar unele persoane simt o nevoie acută de a vorbi cu alții despre tristețea lor (dorința de a ventila ). După ce aceste dureri, pierderi sunt exprimate, emoțiile încep să scadă, iar sentimentul de ușurare își face apariția. Spre deosebire de depresie, tristeșea trece de obicei în decurs de câteva zile, iar oamenii încep să îmbrățișeze viața din nou, se bucură de activitățile zilnice.

Depresia este o tulburare care poate să apară de cele mai multe ori în momentul în care o persoană află despre faptul că are Scleroză Multiplă, astfel apar o mulțime de întrebări (Cum?, De ce? De ce mie? Sunteți sigur că am așa ceva? Oare nu ar trebui să mai consult și un alt medic/neurolog? ), o perioadă de negare a diagnosticului, căutări îndelungi despre simptomele SM, căutări de apartenență la un grup, un proces continuu de strigăt după ajutor.

Depresia poate fi prevenită datorită suportului emoțional pe care familia îl oferă pacientului, deoarece există o etapă de acceptare a diagnosticului, o etapă de așteptare ca pacientul cu SM să fie acceptat în programul de tratament oferit de CNAS. De precizat este faptul că, acest program nu tratează scleroza multiplă, ci mai degrabă prelungește viața pacientului, reduce gradul de apariție a puseelor.

  Simptome ale SM datorate puseelor înainte/în timpul puseelor:

Oboseli exacerbate Tulburări urinare (incontinență urniară, nevoia frecventă de a urina, retenție urinară, micțiune incompletă ) Tulburări anale Dizartrie Ataxie Diplopie Nevrite optice Tulburări ale nervilor craniei (cei mai afectați fiind nervii oculomotori ) Tulburări de memorie Dureri (odată cu evoluția bolii, durerea apare în tot mai multe cazuri la persoanele cu SM ) Turburări psihice (chiar ) Depresie

Frecvența depresiei variază de la 6% până la 54% la persoanele cu SM. Depresia în cazul SM este de obicei moderată, pacientul fiind iritabil, descurajat, neliniștit, agitat. Închiderea în sine, sentimentul de vinovăție, dezinteresul, sunt mai rare. Sinuciderea a fost observată la 2-5% (într-un studiu realizat în anul 1989 cu ajutorul Scalei de depresie Hamilton ). Acest studiu arată că depresia are un grad mai crescut în rândul pacienților cu SM, decât în populația generală.

Practic depresia este o reacție la scleroza multiplă.

În România, s-a efecutat un studiu pe un număr de 46 de pacienți diagnosticați cu SM de 5-10 ani din cadrul Centrului de ZI pentru SM Oradea. S-au aplicat teste și scale pentru depresie si anxietate, cât și pentru a se vedea riscul suicidar (scala de depresie Beck, BDI, scala riscului suicidar, BHS, scala de anxistate STAI ), astfel au rezultat următoarele:

34, 8% anxietate 65, 2% tulburări de tip anxios 65, 2% suferă de depresie (13% depresie ușoară, 26, 1% depresie moderată și severă ) 13% risc suicidar-grad ușor 39, 1% risc suidicar- grad moderat 8, 8% risc suicidar-grad ridicat

Aceste rezultate prezintă un grad mult mai ridicat decât în literatura de specialitate.

Bibliografie:

Episodul depresiv major: (2000 )“Manual de Diagnostic și statistică a tulburărilor mentale DSM IV, p.349 A. Shadday (2007 ) Understunding and treating – Depresion in Multiple Sclerosis,   Multiple Sclerosis Association of America http://www.centrulsmile.ro/despre_sm/   http://www.cnas.ro/page/program-national-de-tratament-al-bolilor-neurologice.html http://sclerozamultipla.ro/despre-SM/tratamente-si-terapii/psihoterapie-1/depresia-in-sm https://www.scribd.com/doc/60101377/Scleroza-Multipla