Psihicul influenţează modul în care ne hrănim

Deşi oamenii au început să conştientizeze importanta alimentaţiei pentru o viaţă sănătoasă, deşi librăriile sunt pline de cărţi de nutriţie, deşi există pe piaţa o supraabundenţă de alimente valoroase din punct de vedere nutritiv, azi, mai mult ca niciodată, ne confruntăm cu tot mai multe boli legate de alimentaţia deficienta: obezitate, diabet, cancer etc.

Cancerul, după părerea mea, este o boală a belşugului, a abundenţei prost înţelese, la care se adăugă şi alţi factori. Nu întâmplător primele cazuri cunoscute de cancer au apărut concomitent cu societatea industrializată.


Am remarcat adesea că există o mare diferenţă între dorinţa unei alimentaţii sănătoase şi modul real de hrănire. Mulţi oameni sunt foarte informaţi şi conştienţi asupra a ceea ce înseamnă şi presupune o alimentaţie sănătoasă, însă nu aplica aceste cunoştinţe în alimentaţia lor. Eu însumi am avut aceeaşi atitudine şi mă frustra faptul că ştiam atâtea lucruri, ştiam cât de mult rău putea să-mi facă o anumită combinaţie greşită de alimente sau un anumit aliment....şi totuşi, sfârşeam prin a mânca respectivul aliment.

Cu timpul, am reuşit să-mi explic de unde vine aceasta dificultate de a aplica ceea ce ştim în materie de nutriţie şi vreau să vă împărtăşesc şi vouă cercetările mele.

Multe studii au demonstrat faptul că modul de alimentaţie nu e determinat în primul rând de foame, ci de anumiţi factori sociali şi psihici (mă refer aici doar la ţările dezvoltate, unde nevoia aceasta primară de hrană este acoperită ) .

Faptul că suntem fiinţe emoţionale determina comportamente de consum cu caracter emoţional. Gândiţi-vă numai la limbajul pe care îl folosim în ceea ce priveşte relaţia cu mâncarea: "ador restaurantul X", "iubesc friptura de curcan", "când mănânc ciocolată am o stare de bine". De asemenea, să luăm în considerare şi faptul că alimentaţia face parte din comportamentul nostru social: luarea mesei cu ceilalţi ne apropie sau crea senzaţia de noi, satisfăcând în acelaşi timp nevoia contactului social. A mânca nu mai înseamnă doar potolirea senzaţiei de foame, ci a devenit o plăcere.

Mâncăm pentru a sărbători, mâncăm din cauza stresului, pentru a ne relaxa, pentru a compensa o anumită lipsa afectivă, pentru a ne răsplăti etc. Multe sentimente neexprimate pot ieşi la iveală prin modul în care ne hrănim. Ce vreau să spun cu asta este că, deşi nu conştientizam, ne hrănim emoţional. Spre exemplu, stresul poate conduce la ingerarea unui consum mai mare de alimente, depresia poate conduce la sentimentul că nu suntem iubiţi, sau nu merităm anumite lucruri şi se exprima prin pofta de mâncare scăzută sau chiar repulsia faţă de mâncare;neîmplinirea sexuală şi sentimentală poate conduce spre o poftă accentuată de ciocolată/dulciuri care să compenseze.
De fapt, atitudinea noastră faţă de mâncare îşi are originea în prima copilărie dar este influenţată şi de perioada prenatală, când am stat în uterul mamei. Cu alte cuvinte, componenta socială a nutriţiei se transmite. Adultul va fi influenţat de gusturile copilăriei, poate să fie ataşat de gusturile cu care a fost învăţat când a fost copil sau poate respinge ceea ce nu a văzut în comportamentul alimentar al părinţilor, atunci când era mic. Am văzut chiar copii care nici nu se puteau atinge de o anumită mâncare, pentru a afla ulterior, că atunci când au fost în uterul mamei, aceasta manifesta repulsie faţă de respectivul aliment. Deşi aceste aspecte nu constituie o regulă, ele pot influenţa în mai mică sau în mai mare măsură comportamentul alimentar al viitorului adult.

Câteva sfaturi:
- învăţaţi copiii de la cea mai fragedă vârstă să mănânce cât mai sănătos. Consumaţi împreună cu ei fructe, legume, seminţe etc.
- dacă nu agreaţi un anumit aliment, nu arătaţi acest lucru copilului, pentru că e foarte posibil să vă imite comportamentul. El are încredere în dvs, şi sunteţi modelul lui atunci când e mic.
- nu forţaţi copii să mănânce mai mult decât pot sau să golească farfuria, întrucât acest lucru îi va influenţa senzaţia de saţietate. În acest fel, puteţi să-i creaţi o nevoie falsă de hrănire. Se va hrăni cu mai mult decât are nevoie, pentru că aşa a fost învăţat. Lasă-ţi copilul să se ghideze după propriul lui instinct.
- nu te mai autopedepsi, acceptă faptul că eşti o fiinţă emoţională şi că mănânci din raţiuni emoţionale, conştientizează-ţi şi observă-ţi cu detaşare comportamentul alimentar. Luptând cu emoţiile tale, nu vei putea niciodată să îţi schimbi comportamentul alimentar. Dar acceptându-le, înţelegându-le, integrându-le în experienţa ta, îţi va fi mult mai uşor să treci de la a şti cum să mănânci sănătos la a mânca sănătos.

Alexandra I.