CUM SE PRODUC KILOGRAMELE ÎN EXCES?

Am văzut în capitolul I că soldul pozitiv dintre "caloriile absorbite" şi "caloriile arse" nu putea explica excesul ponderal. Cu alte cuvinte, el nu justifică grăsimile de rezervă. Prin urmare, există o altă explicaţie, pe care o propun .
A. INSULINA
Procesul de constituire sau de neconstituire a grăsimii de rezervă fiind legat direct de secreţia de insulină, este necesar să începem capitolul de faţă cu câteva cuvinte asupra acestui hormon. Insulina este un hormon secretat de pancreas, rolul ei fiind vital în metabolism. Funcţia sa este aceea de a acţiona asupra glucozei adică asupra zahărului ) din sânge, astfel încât aceasta să intre în ţesuturile organismului. În acest stadiu, glucoza este folosita fie pentru a satisface nevoile energetice imediate ale corpului, fie - dacă există în cantitate mare - să constituie rezerve de grăsime.
Vom prezenta, acum, diverse ipoteze, pentru a determina în ce condiţii, cu ce tip de alimentaţie şi în ce proporţii se constituie rezervele de grăsime.
B. INGERAREA UNEI GLUCIDE
De exemplu, o felie de pâine, mâncata singură (fără alt adaos ) .
Pâinea este o glucidă al cărui amidon transformat în glucoză trece direct în sânge. Organismul se află, subit, în hiperglicemie (creşterea procentului de zahăr din sânge ) . Pancreasul se decide, atunci, să secrete insulină. Această secreţie de insulină are, de fapt, două obiective:
1. - Să fixeze glucoza în ţesuturile organismului, fie pentru a constitui o rezervă de energie pe termen scurt, folosită pentru nevoile vitale imediate ale corpului (glicogen ), fie pentru a constitui un stoc pe termen mai lung, ca rezervă de grăsime;

2. - Să scadă procentul de zahăr din sânge (vezi capitolul asupra hipoglicemiei ) .

C. INGERAREA UNEI GLUCIDE ŞI A UNEI LIPIDE

De exemplu, o felie de pâine cu unt. În ceea ce priveşte fenomenul metabolic, ne aflam în faţa unui proces identic celui descris la paragraful precedent.
Glucida se transformă in glucoză; procentul de zahăr din sânge creşte; pancreasul secretă insulină.
Diferenţa fundamentală, însă, este aceea că, în acest caz, lipida se regăseşte în sânge, transformată in acid gras.Dacă pancreasul se află in perfectă stare, doza de insulină pe care o va secreta va fi exact în raport cu cantitatea de glucoză ce trebuie prelucrată. Dacă pancreasul are o funcţionare defectuoasă, cantitatea de insulină pe care o va elibera va fi mai mare decât cea necesară pentru prelucrarea glucozei şi, astfel, o parte din energia lipidei (care, în mod normal, ar fi fost evacuată ), va fi stocată anormal, ca rezervă de grăsime.
Înţelegeţi, acum, că starea pancreasului este aceea care îl deosebeşte pe individul cu tendinţă la îngrăşare de cel care poate mânca orice, fără să se îngraşe, primul fiind afectat de hiper-insulinism.

D. INGERAREA LIPIDELOR SINGURE

De exemplu, o bucată de brânză mâncata singură (fără alt, adaos ) .
Metabolismul unei lipide singure nu are nici un efect glicemic, adică nu are loc nici un fel de eliberare de glucoză în sânge. În consecinţă, pancreasul nu secretă practic insulină.
În absenţa insulinei nu există, prin urmare, stocare de energie.
Ceea ce nu înseamnă că ingerarea respectivelor lipide nu foloseşte la nimic. Căci, în cursul procesului de digestie, organismul ia din alimentul în cauză toate substanţele care sunt necesare metabolismului său energetic şi, în special, vitaminele, acizii graşi esenţiali, precum şi sărurile minerale (calciul din lactate ) .
Această demonstraţie este voit schematică şi, cu toate că mi-a fost făcută de oameni de ştiinţă eminenţi, îi face pe mulţi să zâmbească din cauza simplităţii ei. Căci realitatea, vă daţi seama, fără îndoială, este puţin mai complicată.
În schimb, ea precizează esenţa fenomenului care ne interesează, esenţa din ceea ce trebuie cunoscut pentru a înţelege regulile fundamentale pe baza cărora vom lucra.
Dar, cu toate că acest capitol este cel mai important - după părerea mea - pentru că, defineşte procesul fundamental al constituirii grăsimilor de rezervă, el este încă insuficient pentru ca să înţelegeţi de ce, continuând să mâncaţi absolut normal, dar "diferit", puteţi pierde - într-o primă etapă - toate kilogramele
excedentare, iar - într-o a doua etapă - să vă menţineţi la un nivel ideal.

Notă: Pancreasul este, întrucâtva, şeful de orchestră al metabolismului. Dacă este în bună stare, îşi va îndeplini normal funcţia care constă în scăderea glicemiei prin producerea dozei adecvate de insulină. Dacă este afectat, deci dacă suferă de hiperinsulină, va avea tendinţa să declanşeze o stocare anormală de acizi graşi, adică grăsimi de rezervă. De aceea, pancreasul - prin funcţia sa insulinică - va fi responsabil pentru kilogramele excedentare.
Vom vedea mai departe că o alimentaţie hiperglucidică duce, în timp, la o disfuncţie pancreatică.