Recunosc, mi-a luat ceva pana m-am hotarat sa imi iau inima in dinti si sa abordez acesta problema… ocolita de altii, spinoasa pentru unii si lipsita de interes pentru restul. Desi imi cam pierd din optimismul caracteristic mie ca persoana cand vorbesc despre acest subiect, am observat ca singurii care reactioneaza sunt parintii acestor copii speciali si inca o mana de oameni, de multe ori, acei oameni care au vazut la cineva apropiat un copil cu Cerinte Educationale Speciale (CES ).    V-ati gandit vreodata ce simte un parinte cu un copil cu cerinte educationale speciale (CES )? Sa lupti zi de zi ca puiul tau sa se recupereze, sa alergi printre orele de terapie, sa gasesti terapeutul potrivit, sa te zbati cu etichetele celorlalti… Nu este usor, nu este placut - si iar imi pierd optimismul - cand ti se spune ca „X" copil sa nu stea langa copilul tau pentru ca acea mama nu vrea sa vada copilul ei  „asa ceva". Si nu vorbesc prostii, nu bat campii - sunt feedback-uri primite de la alte familii mai norocoase - cu copii normal dezvoltati. De ce fac ei in acest mod?  Parerea mea este ca nu fac nimic - sau chiar mai mult - fac un rau gratuit si pun un clopot de cristal in jurul copilului lor invatandu-l sa nu vada, sa nu tolereze diversitatea.     Mai stiu si despre eforturile sustinute ale parintilor copiilor cu CES - bani indesati in terapie, diagnostice, vizite la medici, plimbari peste plimbari si drumuri peste drumuri.Cati parinti ai copiilor cu CES nu au fost nevoiti sa renunte la joburile lor si sa se dedice strict drumurilor pe la cabinetele terapeutilor, medicilor si altor persoane implicate in procesul recuperator?    La fel sunt si cazuri de familii care pur si simplu nu au simtit puterea sa lupte pentru proprii copii pentru ca nu au avut bani suficienti sau nu au avut noroc de un medic care sa ii ghideze de timpuriu in terapie.    Si o sa spun din nou ceva care stiu ca doare: Te-ai gandit macar o secunda ca oricand   s-ar fi putut sa fie copilul tau in situatia asta -  sa te confrunti tu, ca familie cu o astfel de problema?    Pune-te pentru o secunda in pielea acestor parinti si simte-le durerea, regretul sau forta de care dau dovada in recuperarea copiilor.    Tu ce ai fi facut in locul lor? Ai fi renuntat, ai fi luptat, te-ai fi obisnuit pur si simplu cu gandul ca nu se mai poate face nimic sau te-ai indrepta cu ultima picatura de forta spre orice fel de tratament terapeutic despre care te-ai documentat ca a functionat cu alti copii?    Am mai intalnit cateva tipare, cateva etichete dureroase:" Copiii cu CES trebuie sa stea in centre speciale" sau „Are acest copil vreo sansa? Daca nu are potential, de ce se mai chinuie partintii si arunca bani in terapie?"    Totusi, sunt de acord pana intr-un anumit punct: copiii cu CES vor frecventa centre si scoli speciale in functie de gradul de agravare, rata de evolutie/stagnare/intarziere. Dar ce ne facem cu cei care au o limita atat de mica intre normal si atipic? Ce facem cu acei copii? Acestora chiar nu le dam nicio sansa spre scolarizare si integrare sociala completa? „Il ducem in centre!" - pot afirma unele voci. Pai si ce facem oameni buni, cu el in centru special? Cand evolutia lui e rapida, cand recuperarea e aproape gata. Il condamnam la regres? Sau incercam o scoala normala?    Poate ca nu reuseste singur la o scoala normala - dar exista variante! Putem ajuta copilul cu un profesor insotitor. Putem orienta copilul spre programe educationale ca Montessori, Waldorf sauStep By Step. Si asa programa invatamantului romanesc este aglomerata de materie! Tragem cu ochiul la tarile mai bine dezvoltate decat noi si vedem in prim plan copilul si ajutorul oferit reciproc de cei mai mari - celor mai mici sau celor mai cunoscatori - celor mai putin inzestrati (Montessori ) sau putem vedea cum iarasi - copilul este in centrul atentiei - acesta asimiland preponderent materiile care ii plac si punandu-se accent pe dezvoltarea abilitatilor proprii (Waldorf ) - adica, daca saracul copil nu face calcule elaborate la mate - e directionat catre literatura, muzica sau altceva. Revenim acum la a doua categorie: a copiilor din centrele speciale si a persoanelor care se intreaba ce o fi in capul parintilor care totusi mai investesc bani in terapii, desi copiii lor sunt in invatamantul special - poate nu cu un potential foarte bun, poate nu cu premise foarte mari de recuperare.    Ceea ce nu inteleg aceste persoane care isi dau cu parerea este ca niciodata un parinte nu va abandona drumul spre „mai bine" pentru copilul lui. Si acesti parinti cu siguranta nu se mai atarna de gandul ca micutul lor va reusi sa termine scoala generala, liceu, facultate… Ei se multumesc cu putinul. Si aici diferentele sunt poate insesizabile pentru altii, dar pentru familiile acestor copii fac niste diferente semnificative. De exemplu, aceste familii se vor bucura doar pentru faptul ca dupa luni de terapie, copilul lor stie sa spuna „Vreau apa.", „Mi-e sete." „Vreau sa ma joc." „Lasa-ma!". Si hai sa gandim la rece! Ce era mai bine? Ca acesti parinti sa stea cu mana in san si sa nu ajute copilul nici macar cu niste lucruri minore, dar care il mai apropie pe cel mic cu un pas de normalitate?    Numai un parinte cu un copil special stie ce inseamna sa isi auda copilul spunand ce doreste sau sa il trimita dupa o jucarie, iar copilul sa o aduca.    Si daca aceste familii au vazut ca acesta este drumul si cu pasi marunti, copilul lor evolueaza si invata lucruri pe care altfel nu le-ar fi invatat… ce sa faca? Sa abandoneze? Nu! Ei stiu dincolo de orice eticheta care este drumul lor.    Ai un copil cu dezvoltare normala? Atunci ajuta ori de cate ori ai ocazia la integrarea copiilor cu CES: fie ca intalnesti un copil special in parc, in grupa in care este incris copilul tau sau la scoala - vorbeste-i copilului tau si spune-i sa se implice alaturi in jocuri, sa isi etaleze jucariile, sa schimbe o vorba sau macar un zambet.    Gandeste-te cat inseamna pentru tine ca mama sau poate pentru tine ca tata - COPILUL TAU.  Este cea mai mare realizare a ta, este ceea ce iubesti mai mult, este punctul de referinta al lumii tale. Acum imagineaza-ti cum te-ai simti ca cineva sa iti judece copilul. Amplifica gandul si gandeste-te ca esti criticata desi stii ca faci deja tot ce tine de tine, iar copilul tau nu este ca ceilalti copii si nu poti face nimic mai mult. Daca simti o apasare si o durere in suflet, atunci ai inteles! Ai inteles ca poti fi bland cu familiile acestor copii, ca au nevoie de incurajare si o vorba buna.    Ca sa ma asigur ca ai inteles, voi da un exemplu: Cum te-ai simti sa ti se spuna ca nu esti buna de nimicsau copilul tau este o pacoste in momentul in care stii ca puiul tau este racit, operat, bolnavior si tu stii ca ii dai tratament, mergi la doctor cu el si il recuperezi. La fel se simte si mama copilului cu cerinte educationale speciale, nepuncioasa, poate furioasa pe ceilalti, mahnita, dezamagita. Multe familii au devenit mai puternice, au invatat sa ignore sau evite criticile si „s-au calit". Asta nu inseamna ca este drep sau corect ceea ce se intampla si nici ca in strafundul sufletelor lor discriminarea nu doare!  Am cunoscut si familii cu copii normal dezvoltati ce sprijina si se implica in integrarea copiilor cu CES. Trag nadejde ca mai exista familii implicate la fel ca acestea si cu siguranta vor exista persoane dornice sa se schimbe, sa inteleaga, sa accepte si sa devina mai tolerante.  Impreuna construim viitorul, impreuna reusim sa facem lumea mai buna.    Gandeste-te ca poate pentru tine este un nimic faptul ca ai implicat copilul intr-un joculet cu un copil special.    Totusi, familia acelui copil va avea o zi mai buna, iar copilul va mai pune o piesa de puzzle in drumul recuperarii sale. Invatati-va copiii de mici sa fie toleranti si sa se ajute unii pe altii.    Dă-i o șansă și ajută-l să fie un viitor adult, independent, autonom.    Și tu poți ajuta un copil chiar din acest moment, fiind prietena lui și văzându-l cum crește și se dezvoltă sub ochii tăi. Ei au nevoie de oameni ca tine, de prieteni care să fie alături de ei și de reușitele lor sustinandu-le orele de socializare in gradinite si scoli alaturi de o persoana specializata. Poate, pentru tine, 30 lei  nu înseamnă foarte mult. Dar, pentru un copil cu autism, înseamnă drumul către o viață de adult independent. Contul în care îi poți ajuta are COD IBAN RO90INGB0000999905827148, fiind deschis la ING Bank, Giurgiului pe numele ASOCIAȚIA EVOLUTION CENTER - HEALTH ABOUT SOUL AND MIND, cu sediul în București, sector 5, str M.I.Brutus, nr 13, parter, ap.03, camera 6 identificată prin CIF 35877239, număr RAF 17/23.03.2016 Să le clădim împreună un drum spre o viață normală!    Diana Zanfir - presedinte Evolution Center HSM; psiholog/psihoterapeut; coordonator