Învăţarea timpurie se realizează susţinută şi acompaniată de adult. Acesta îl ghidează în procesul cunoaşterii şi îi denumeşte semnificaţia celor învăţate. Copilul obţine, astfel, cheile prin care îşi organizează şi structurează coerenta propriei persoane, în raport cu lumea în care trăieşte.
Jocul are un rol fundamental în dezvoltarea copilului deoarece: îi satisface nevoia de cunoaştere prin explorare şi manipulare; incurajeaza mişcarea stimulând organele de simţ; oferă prilejul de a imita; ajuta la exprimarea emoţiilor şi controlarea acestora; ajuta la concentrarea atenţiei.
Copilul învaţă prin imitare, explorare şi experienţe, jocul permite practicarea acestora într-o modalitate naturală, menţinând curiozitatea copilului şi dorinţa acestuia de cunoaştere.
Copilul mic învaţă prin reluări şi repetări ale unei activităţi, a operaţiilor activităţilor până când acestea se perfecţionează şi se rafinează.
Creşterea şi dezvoltarea copilului are loc într-un ritm alert, schimbările survenind de la o zi la alta. Dezvoltarea şi învăţarea copilului reprezintă un proces continuu care se bazează pe experienţele şi cunoştinţele anterioare ale copilului.
Dezvoltarea fizică, senzorială, emoţională, cognitivă şi a limbajului şi comunicării evoluează integrat încât fiecare domeniu contribuie la dezvoltarea celorlalte. Orice interacţiune cu adultul sau cu mediul este un act de învăţare.
Toţi copii parcurg aceleaşi stadii de dezvoltare, ritmul este diferit de la un copil la altul.
Siguranţa şi confortul emoţional este fundalul pe care se organizează achiziţiile copilului indiferent de ritmul său de dezvoltare.
Predictibilitatea programului are un rol esenţial în organizarea mentală a copilului, în crearea sentimentului de siguranţă şi securitate şi în aderarea lui la ordine şi reguli.
Copilăria este definită ca etapa în care Jocul şi Joaca este principala activitate a copilului.
Chiar şi simpla urmărire atentă a mâinii sau a picioarelor este o formă de joc pentru cel mic.
Jocul, în dezvoltarea timpurie a celui mic are rol: adaptativ la mediul înconjurător; de socializare, prin interiorizarea regulilor şi acceptarea acestora; de relaţionare, prin stabilirea de relaţii cu alţi copii/adulţi; dezvoltarea necesităţii de autodezvoltare: copilul intrând în competiţie cu sine; tonic general, contribuind la starea de bine; motivator, prin joc anumite lucruri neplăcute pot deveni plăcute.
Prin joc, părinţii îşi pot întări relaţia de afectivitate cu cel mic. De asemenea, se dezvoltă abilităţile de comunicare a celui mic, dar şi a părintelui pentru a înţelege mai bine nevoile copilului.
În primele luni de viaţă copilul percepe lumea înconjurătoare prin simţuri, de aceea activităţile de stimulare senzoriale sunt foarte potrivite. Dezvoltarea simţurilor copilului, stimulează dezvoltarea intelectuală.